Legislatie





LEGEA nr. 182 din 25 octombrie 2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil - Republicată

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale
Art. 1
(1)Prezenta lege instituie regimul juridic al bunurilor aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil, ca parte a patrimoniului cultural naţional, şi reglementează activităţile specifice de protejare a acestora.
(2)Patrimoniul cultural naţional cuprinde ansamblul bunurilor identificate ca atare, indiferent de regimul de proprietate asupra acestora, care reprezintă o mărturie şi o expresie a valorilor, credinţelor, cunoştinţelor şi tradiţiilor aflate în continuă evoluţie; cuprinde toate elementele rezultate din interacţiunea, de-a lungul timpului, între factorii umani şi cei naturali.
Art. 2
(1)Statul garantează proprietatea şi asigură, potrivit legii, protejarea bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil.
(2)Exercitarea dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale, precum şi a dreptului de administrare asupra unui bun din patrimoniul cultural naţional mobil este supusă reglementărilor prezentei legi.
(3)Statul asigură, potrivit legii, baza materială şi resursele financiare necesare pentru protejarea patrimoniului cultural naţional mobil.
(4)În sensul prezentei legi, prin protejarea patrimoniului cultural naţional mobil se înţelege ansamblul de măsuri având caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic, menite să asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, conservarea, asigurarea securităţii, întreţinerea, prepararea, restaurarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil, în vederea asigurării accesului democratic la cultură şi a transmiterii acestui patrimoniu generaţiilor viitoare.
(5)Protejarea patrimoniului cultural naţional mobil este realizată prin intermediul autorităţilor administraţiei publice, al unor instituţii specializate, cum sunt muzeele, colecţiile publice, casele memoriale, arhivele şi bibliotecile, al cultelor religioase şi instituţiilor ecleziastice, precum şi al organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în domeniu.
Art. 3
(1)Patrimoniul cultural naţional mobil este alcătuit din bunuri cu valoare istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică şi epigrafică, reprezentând mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi ale relaţiilor omului cu acesta, ale potenţialului creator uman şi ale contribuţiei româneşti, precum şi a minorităţilor naţionale la civilizaţia universală.
(2)Bunurile care alcătuiesc patrimoniul cultural naţional mobil sunt:
1.bunuri arheologice şi istorico-documentare, precum:
a)descoperirile arheologice terestre şi subacvatice, unelte, ceramică, inscripţii, monede, sigilii, bijuterii, piese de vestimentaţie şi harnaşament, arme, însemne funerare, cu excepţia eşantioanelor de materiale de construcţie, materiale din situri, care constituie probe arheologice pentru analize de specialitate;
b)elemente provenite din dezmembrarea monumentelor istorice;
c)mărturii materiale şi documentare privind istoria politică, economică, socială, militară, religioasă, ştiinţifică, artistică, sportivă sau din alte domenii;
d)manuscrise, incunabule, cărţi rare şi cărţi vechi, cărţi cu valoare bibliofilă;
e)documente şi tipărituri de interes social: documente de arhivă, hărţi şi alte materiale cartografice;
f)obiecte cu valoare memorialistică;
g)obiecte şi documente cu valoare numismatică, filatelică, heraldică: monede, ponduri, decoraţii, insigne, sigilii, brevete, mărci poştale, drapele şi stindarde;
h)piese epigrafice;
i)fotografii, clişee fotografice, filme, înregistrări audio şi video;
j)instrumente muzicale;
k)uniforme militare şi accesorii ale acestora;
l)obiecte cu valoare tehnică;
2.bunuri cu semnificaţie artistică, precum:
a)opere de artă plastică: pictură, sculptură, grafică, desen, gravură, fotografie şi altele;
b)opere de artă decorativă şi aplicată din sticlă, ceramică, metal, lemn, textile şi alte materiale, podoabe;
c)obiecte de cult: icoane, broderii, orfevrărie, mobilier şi altele;
d)proiecte şi prototipuri de design;
e)materiale primare ale filmelor artistice, documentare şi de animaţie;
f)monumente de for public, componente artistice expuse în aer liber;
3.bunuri cu semnificaţie etnografică, precum:
a)unelte, obiecte de uz casnic şi gospodăresc;
b)piese de mobilier;
c)ceramică;
d)textile, piese de port, pielărie;
e)alte obiecte din metal, lemn, os, piatră, sticlă;
f)obiecte de cult;
g)podoabe;
h)ansambluri de obiecte etnografice;
i)monumente din muzeele etnografice în aer liber;
4.bunuri de importanţă ştiinţifică, precum:
a)specimene rare şi colecţii de zoologie, botanică, mineralogie şi anatomie;
b)trofee de vânat;
5.bunuri de importanţă tehnică, precum:
a)creaţii tehnice unicat;
b)rarităţi, indiferent de marcă;
c)prototipurile aparatelor, dispozitivelor şi maşinilor din creaţia curentă;
d)creaţii tehnice cu valoare memorială;
e)realizări ale tehnicii populare;
f)matriţe de compact-discuri, de CD-ROM, de DVD şi altele asemenea.
Art. 4
Bunurile aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil fac parte, în funcţie de importanţa sau de semnificaţia lor istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică şi epigrafică, de vechimea, unicitatea sau raritatea lor, din:
a)tezaurul patrimoniului cultural naţional mobil, denumit în continuare tezaur, alcătuit din bunuri culturale de valoare excepţională pentru umanitate;
b)fondul patrimoniului cultural naţional mobil, denumit în continuare fond, alcătuit din bunuri culturale cu valoare deosebită pentru România.
Art. 5
(1)Bunurile culturale mobile pot fi proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale sau proprietate privată a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice de drept privat.
(2)Asupra bunurilor prevăzute la alin. (1) se pot constitui, potrivit formei de proprietate, în condiţiile legii, un drept de administrare sau alte drepturi reale, după caz.
Art. 6
(1)Ministerul Culturii şi Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor coordonează activităţile specifice din domeniul patrimoniului cultural naţional mobil.
(2)Face excepţie de la prevederile alin. (1) Fondul Arhivistic Naţional al României aflat în administrarea Arhivelor Naţionale, precum şi în cea a direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale, constituit în conformitate cu prevederile Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, cu modificările şi completările ulterioare.
(3)Ministerul Culturii reprezintă statul român în relaţiile interne şi internaţionale care au ca obiect patrimoniul cultural naţional mobil.
Art. 7
(1)Autorităţile competente au obligaţia să facă toate demersurile, potrivit prevederilor legale în vigoare şi convenţiilor internaţionale la care România este parte, pentru redobândirea unor bunuri culturale care au fost exportate ilegal, au fost sustrase din muzee sau colecţii ori sunt deţinute fără temei legal în străinătate.
(2)Autorităţile competente se angajează să participe la orice operaţiune internaţională organizată în comun, în baza unui acord de cooperare, în vederea interzicerii şi împiedicării operaţiunilor ilicite de import, export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale.
Art. 8
Autorităţile publice, proprietarii, titularii altor drepturi reale, precum şi titularii dreptului de administrare asupra bunurilor ce fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil au obligaţia de a le proteja împotriva oricăror acte comisive sau omisive care pot duce la degradarea, distrugerea, pierderea, sustragerea sau exportul ilegal al acestora.
CAPITOLUL II: Cercetarea, inventarierea şi clasarea
Art. 9
Activitatea de cercetare, desfăşurată de cercetătorii ştiinţifici în instituţii publice specializate, deţinătoare de bunuri care fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil, are ca obiect cercetarea, dezvoltarea şi valorificarea ştiinţifică a patrimoniului cultural naţional mobil, în principal a celui deţinut de instituţia respectivă.
Art. 10
În sensul prezentei legi, prin clasare se înţelege procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural naţional mobil, tezaur şi fond.
Art. 11
Declanşarea procedurii de clasare a bunurilor culturale mobile se face:
1.din oficiu, în următoarele situaţii:
a)pentru bunurile culturale mobile aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi administrate de instituţii publice, regii autonome, companii naţionale, societăţi naţionale sau alte societăţi la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar;
b)pentru bunurile culturale mobile aflate în proprietatea cultelor religioase;
c)pentru bunurile culturale mobile care fac obiectul unei vânzări publice prin licitaţie sau prin intermediul unui agent autorizat;
d)pentru bunurile culturale mobile pentru care se solicită exportul temporar sau definitiv;
e)pentru bunurile culturale mobile descoperite întâmplător ori în cadrul unor cercetări arheologice, etnologice, paleontologice sau geologice;
f)pentru bunurile culturale mobile confiscate;
g)pentru bunurile culturale mobile care au făcut obiectul unor tentative de export ilegal;
h)pentru bunurile culturale mobile care au părăsit ilegal teritoriul României;
i)pentru bunurile aflate în custodia instituţiilor publice, care urmează să fie restituite;
j)pentru bunurile culturale mobile ce urmează a fi restaurate;
k)pentru bunurile culturale mobile ce fac obiectul declanşării unei cercetări penale;
2.la solicitarea persoanelor fizice şi a celorlalte persoane juridice de drept privat, proprietare ale bunului respectiv.
Art. 12
(1)Clasarea se va efectua pe baza unui raport de expertiză întocmit de experţi sau specialişti acreditaţi de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.
(2)Clasarea unui bun trebuie finalizată în cel mult 3 luni din momentul declanşării procedurii de clasare.
(3)Organismul ştiinţific competent să hotărască asupra propunerilor de clasare este Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.
(4)Hotărârea de clasare va fi semnată de preşedintele Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor şi va fi aprobată prin ordin al ministrului culturii, în interiorul termenului prevăzut la alin. (2).
(5)La hotărârea de clasare se anexează în extras concluziile raportului de expertiză prin care se asigură identificarea bunului cultural mobil respectiv, fişa standard a obiectului şi fotografia alb-negru sau color, după caz.
(6)În cazul bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse la clasare, concluziile raportului de expertiză cuprinzând datele de identificare a bunurilor se vor comunica proprietarului sau titularului de alte drepturi reale în termen de 30 de zile de la data finalizării expertizei.
(7)Contestarea expertizei bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse la clasare se face la Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor în termen de 10 zile de la primirea înştiinţării expertului sau specialistului. Soluţionarea contestaţiei se comunică în termen de 20 de zile.
Art. 13
(1)Instituţiile publice deţinătoare de bunuri culturale mobile aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil au obligaţia de a inventaria aceste bunuri, atât analitic, prin fişa standard, conform normelor emise de Ministerul Culturii, cât şi sinoptic, prin banca de date, conţinând şi arhiva imagistică.
(2)Autorităţile publice în subordinea cărora funcţionează instituţiile deţinătoare de bunuri aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil au obligaţia de a asigura resursele financiare necesare, în vederea inventarierii informatizate a bunurilor.
(3)Bunurile culturale aflate în colecţiile administrate de instituţiile specializate, de culte şi de instituţiile ecleziastice sunt inventariate potrivit prevederilor prezentei legi.
Art. 14
(1)Ministerul Culturii comunică, în scris, proprietarului, titularului altor drepturi reale sau, după caz, titularului dreptului de administrare ordinul de clasare, în termen de 10 zile de la aprobare.
(2)Ministerul Culturii eliberează, pentru fiecare bun clasat, un certificat de clasare şi fişa standard a obiectului.
(3)Certificatul de clasare şi fişa standard a obiectului însoţesc bunul clasat şi nu constituie prin ele însele un titlu de proprietate.
Art. 15
(1)Clasarea are ca efect înscrierea bunurilor culturale mobile în Inventarul patrimoniului cultural naţional mobil, în una dintre cele două categorii, tezaur sau fond.
(2)Inventarul patrimoniului cultural naţional mobil, întocmit pe baza ordinelor privind bunurile culturale mobile clasate, centralizarea, evidenţa informatizată şi administrarea documentelor care au stat la baza întocmirii acestuia se efectuează de Institutul Naţional al Patrimoniului.
(3)Datele privind patrimoniul cultural naţional mobil, cu excepţia listei cuprinzând bunurile culturale mobile şi imaginea acestora, nu au destinaţie publică, fără acordul proprietarilor bunurilor.
(4)Date privind patrimoniul cultural naţional mobil pot fi furnizate, la cerere, de Institutul Naţional al Patrimoniului instituţiilor specializate, cercetătorilor şi altor experţi şi specialişti acreditaţi, în vederea desfăşurării unor activităţi specifice de identificare şi cercetare. Valorificarea datelor astfel dobândite poate fi făcută numai cu consimţământul deţinătorului. Comunicarea publică a datelor de identificare a proprietarului se poate face numai cu acordul prealabil al acestuia.
(5)Informaţiile cuprinse în inventarul prevăzut la alin. (1) pot fi furnizate organelor de poliţie, organelor de urmărire penală şi instanţelor judecătoreşti, numai pentru soluţionarea unor cauze în directă legătură cu respectivele bunuri culturale mobile clasate şi numai cu respectarea prevederilor legale în materie.
Art. 16
(1)Proprietarii, titularii altor drepturi reale sau ai dreptului de administrare şi deţinătorii cu orice titlu ai bunurilor culturale mobile pentru care s-a declanşat procedura de clasare au obligaţia de a permite examinarea bunurilor respective de către experţi sau specialişti acreditaţi.
(2)Bunurile culturale mobile pot fi preluate pentru analize de laborator numai în cazuri deosebite şi pentru perioade determinate, prevăzute în normele de clasare a bunurilor culturale mobile, doar cu acordul proprietarilor sau al titularilor altor drepturi reale, după caz; preluarea acestora se face pe baza unui act de predare-primire încheiat cu persoanele fizice sau juridice, după caz, menţionate la alin. (1), în forma prevăzută de normele emise de Ministerul Culturii.
Art. 17
În timpul desfăşurării procedurii de clasare din oficiu a unui bun cultural mobil, acesta se află sub regimul de protecţie prevăzut, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, pentru bunurile clasate în tezaur.
Art. 18
(1)Dreptul proprietarului de a solicita clasarea unui bun cultural mobil este imprescriptibil.
(2)În cazul în care un bun cultural mobil nu a fost clasat, procedura poate fi reluată, la cerere, după minimum 3 ani; în situaţiile în care au apărut elemente noi justificative, acest termen poate fi redus de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.
Art. 19
(1)Declasarea bunurilor culturale mobile are loc la cererea titularilor drepturilor de proprietate sau din oficiu, în următoarele cazuri:
a)invalidarea expertizei;
b)distrugere;
c)deteriorare gravă care nu poate fi remediată prin operaţiuni de restaurare.
(2)Declasarea urmează procedura stabilită la clasare.
(3)Ordinul de declasare este luat în evidenţa Inventarului patrimoniului cultural naţional mobil, procedându-se la radierea bunului respectiv din inventarul prevăzut la art. 15 alin. (1).
(4)Ordinul de declasare se comunică în scris proprietarului, titularului altor drepturi reale, precum şi titularului dreptului de administrare, după caz.
Art. 20
Trecerea unui bun cultural mobil dintr-o categorie a patrimoniului cultural naţional mobil în alta se poate face numai cu respectarea aceloraşi proceduri prevăzute pentru clasare.
Art. 21
(1)Ordinul de clasare, de declasare sau de trecere dintr-o categorie în alta a patrimoniului cultural naţional a unui bun cultural mobil poate fi contestat de proprietarul sau de titularul dreptului de administrare la Ministerul Culturii, în termen de 30 de zile de la comunicare.
(2)Ministerul Culturii este obligat să soluţioneze contestaţia în termen de 30 de zile de la înregistrarea  acesteia.
(3)În cazul în care proprietarul sau titularul dreptului de administrare este nemulţumit de răspunsul la contestaţia adresată Ministerului Culturii, el se poate adresa, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, instanţelor judecătoreşti competente.
Art. 22
(1)Bunurile culturale mobile proprietate publică, aflate în patrimoniul unor companii naţionale, societăţi naţionale sau altor societăţi cu capital integral ori majoritar de stat, care se privatizează, vor fi supuse procedurii de clasare înainte de declanşarea procesului de privatizare.
(2)Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului sau, după caz, autoritatea publică centrală ori locală care privatizează o persoană juridică din cele prevăzute la alin. (1) are obligaţia de a anunţa, cu 30 de zile înainte, declanşarea procedurii de privatizare, în scris, serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii în a cărui rază teritorială îşi are sediul societatea.
(3)În termen de 10 zile de la data înregistrării comunicării prevăzute la alin. (2), serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii va verifica la persoana juridică în curs de privatizare bunurile culturale mobile susceptibile de a fi clasate şi, dacă va fi cazul, va declanşa procedura de clasare.
(4)Bunurile culturale mobile clasate ca urmare a situaţiei prevăzute în prezentul articol vor fi date în administrarea unei instituţii publice specializate, desemnate de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.
CAPITOLUL III: Păstrarea, depozitarea şi asigurarea securităţii bunurilor culturale mobile
Art. 23
(1)Proprietarii, titularii altor drepturi reale sau ai dreptului de administrare, precum şi deţinătorii cu orice titlu ai bunurilor culturale mobile clasate au următoarele obligaţii:
a)să asigure cele mai bune condiţii de păstrare, conservare şi, după caz, de depozitare a bunurilor, prevenind orice degradare, deteriorare sau distrugere a acestora;
b)să nu deterioreze şi să nu distrugă aceste bunuri, iar în cazul celor din metal nici să nu le topească;
c)să asigure securitatea acestor bunuri;
d)să înştiinţeze în termen de maximum 5 zile serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii în cazul constatării unui pericol iminent de distrugere sau de degradare gravă a acestor bunuri;
e)să nu utilizeze şi să nu permită utilizarea acestor bunuri la organizarea de spectacole, parade ale modei, ca recuzită cinematografică sau teatrală, precum şi în orice alte scopuri care le-ar periclita integritatea sau le-ar expune pierderii, deteriorării ori sustragerii;
f)să permită accesul specialiştilor din cadrul serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii în scopul constatării stării de conservare a acestor bunuri; în cazul deţinătorilor persoane fizice şi al persoanelor juridice de drept privat accesul specialiştilor serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii va fi posibil numai cu acordul scris al proprietarului privind condiţiile de acces.
(2)Proprietarii sau titularii dreptului de administrare a bunurilor culturale mobile clasate au în această calitate şi următoarele obligaţii:
a)să asigure restaurarea bunurilor;
b)să încredinţeze executarea lucrărilor de restaurare exclusiv restauratorilor acreditaţi de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.
(3)Instituţiile publice specializate şi nespecializate, cultele, precum şi operatorii economici, care deţin cu orice titlu bunuri culturale mobile clasate, au obligaţia să finanţeze achiziţionarea şi instalarea de sisteme antiefracţie, antiincendiu şi de asigurare a microclimatului pentru protecţia bunurilor culturale mobile.
(4)Fac excepţie de la prevederile alin. (1) lit. e) proprietarii, persoane fizice şi juridice de drept privat, care pot permite, în condiţii contractuale, cu respectarea normelor de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate, utilizarea bunurilor culturale mobile clasate în fond, la organizarea de spectacole, parade ale modei şi ca recuzită teatrală şi cinematografică.
Art. 24
Persoanele fizice şi juridice care deţin cu orice titlu bunuri culturale mobile clasate beneficiază de consultanţă gratuită din partea instituţiilor specializate, în scopul păstrării, conservării şi punerii în valoare a acestor bunuri.
Art. 25
(1)Instituţiile publice au obligaţia să permită accesul experţilor şi specialiştilor acreditaţi, precum şi al cercetătorilor la bunurile culturale mobile deţinute în administrare, pentru efectuarea de studii şi lucrări de specialitate, în condiţii convenite de comun acord.
(2)În cazul bunurilor culturale mobile aflate în proprietate privată, pentru efectuarea de studii şi lucrări de specialitate este necesar acordul proprietarului.
Art. 26
(1)Copiile, mulajele, tirajele postume şi facsimilele executate de pe bunuri culturale mobile clasate trebuie să fie marcate vizibil pentru a nu fi confundate cu originalul; ele vor purta menţiunea copie, facsimil, tiraj postum, numele autorului şi anul în care au fost realizate, precum şi specificarea colecţiei în care se află originalul.
(2)Menţiunile prevăzute la alin. (1) sunt obligatorii, indiferent de anul în care au fost realizate copiile, mulajele, tirajele postume şi facsimilele şi ori de câte ori acestea sunt aduse la cunoştinţă publicului.
Art. 27
(1)Copiile, mulajele, tirajele postume şi facsimilele de pe bunuri culturale mobile clasate, aflate în proprietate publică, pot fi executate numai cu acordul scris al titularului dreptului de administrare, în conformitate cu normele avizate de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.
(2)Copiile, mulajele, tirajele postume şi facsimilele de pe bunuri culturale mobile clasate, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi executate numai cu acordul scris al proprietarului, în conformitate cu normele avizate de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.
(3)Reproducerea bunurilor culturale mobile clasate prin mijloace foto, video sau numerice se face cu acordul scris al titularului dreptului de administrare sau al proprietarului bunului reprodus, după caz.
(4)Persoanele care execută copii, mulaje, tiraje postume şi facsimile de pe bunuri culturale mobile clasate sunt obligate să utilizeze tehnici adecvate şi să ia măsurile necesare pentru a nu fi afectate, imediat sau în timp, integritatea şi calitatea originalelor.
CAPITOLUL IV: Conservarea şi restaurarea bunurilor culturale mobile clasate
Art. 28
(1)Lucrările de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate se efectuează numai de către conservatori şi restauratori acreditaţi, pe baza unui contract încheiat potrivit dispoziţiilor dreptului comun.
(2)Acreditarea conservatorilor şi restauratorilor care efectuează lucrări de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate se face de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, potrivit normelor de acreditare a conservatorilor şi restauratorilor.
(3)Pe baza acreditării obţinute, Ministerul Culturii eliberează conservatorilor şi restauratorilor certificate de liberă practică, potrivit normelor de acreditare a conservatorilor şi restauratorilor.
(4)Laboratoarele şi atelierele care efectuează lucrări de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate funcţionează pe baza unei autorizaţii eliberate de Ministerul Culturii, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor, potrivit normelor privind autorizarea laboratoarelor şi a atelierelor de conservare şi restaurare.
(5)În cazul comiterii de erori profesionale, constatate de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, aceasta va suspenda pe termen de până la 2 ani acreditarea prevăzută la alin. (2) sau avizul prevăzut la alin. (4). Ministerul Culturii va lua măsurile necesare pentru ducerea la îndeplinire a hotărârilor Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor, putând solicita acesteia o contraexpertiză, la cererea persoanelor în cauză.
(6)Persoanele juridice de drept privat, proprietare ale laboratoarelor sau atelierelor autorizate, sunt obligate să afişeze la loc vizibil autorizaţia eliberată potrivit dispoziţiilor alin. (4).
(7)Funcţionarea în continuare a laboratoarelor de conservare şi restaurare existente în cadrul instituţiilor publice specializate, precum şi înfiinţarea de noi astfel de laboratoare se aprobă de Ministerul Culturii, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.
(8)Laboratoarele de conservare şi restaurare, care funcţionează în cadrul instituţiilor publice muzeale, pot efectua astfel de lucrări pentru alte instituţii publice muzeale, pentru persoane fizice sau juridice de drept public ori privat, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege; în aceste cazuri solicitanţii vor suporta cheltuielile legate de aceste lucrări, în condiţii contractuale.
Art. 29
Restaurarea bunurilor culturale mobile clasate în tezaur se face numai cu avizul prealabil al Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor şi numai în laboratoarele sau atelierele autorizate, nominalizate în  aviz.
Art. 30
(1)Bunurile culturale mobile clasate în tezaur, indiferent de forma de proprietate, care sunt în pericol iminent de distrugere sau degradare gravă, vor fi supuse operaţiunilor de restaurare şi conservare prin ordin al ministrului culturii, pe baza unui raport de expertiză aprobat de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.
(2)Operaţiunile de restaurare şi conservare astfel dispuse vor fi efectuate pe cheltuiala proprietarului.
(3)Sumele utilizate de proprietari pentru operaţiunile de restaurare şi conservare dispuse în conformitate cu prevederile alin. (1) şi cu cele prevăzute la art. 23 alin. (2) lit. a) sunt deductibile la calcularea impozitului pe venit sau profit, după caz.
(4)În cazul în care proprietarul bunului cultural mobil clasat în tezaur este o persoană fizică, din a cărei declaraţie pe propria răspundere rezultă că nu are posibilităţi financiare pentru acoperirea cheltuielilor de restaurare şi conservare, aceste operaţiuni vor fi finanţate, parţial sau integral, de la bugetul de stat ori de la bugetele locale, după caz, potrivit dispoziţiilor prezentei legi. În cazul vânzării ulterioare a acestor bunuri culturale mobile, costurile operaţiunilor de restaurare şi conservare vor fi restituite de proprietarul-vânzător instituţiei finanţatoare.
Art. 31
(1)Dispoziţiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător bunurilor cu valoare culturală realizate din metale preţioase ori conţinând pietre preţioase sau semipreţioase, care se află în proprietatea, administrarea ori sunt deţinute cu orice titlu de Banca Naţională a României, de Monetăria Statului sau de celelalte bănci.
(2)Persoanele juridice enumerate la alin. (1) sunt obligate să permită examinarea bunurilor de către experţii anume desemnaţi de Ministerul Culturii, care vor propune, dacă este cazul, declanşarea procedurii de clasare.
Art. 32
Este interzisă topirea sau modificarea, sub orice formă, a bunurilor culturale mobile clasate, care sunt deţinute cu orice titlu de Banca Naţională a României, de Monetăria Statului sau de celelalte bănci.
CAPITOLUL V: Circulaţia bunurilor culturale mobile
Art. 33
Bunurile culturale mobile clasate, aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.
Art. 34
(1)Pentru organizarea unor expoziţii sau realizarea unor proiecte culturale instituţiile publice pot împrumuta, după caz, unor instituţii publice sau persoane juridice de drept privat din ţară, în condiţiile dreptului comun, bunuri culturale mobile clasate pe care le deţin în administrare, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor şi cu aprobarea Ministerului Culturii.
(2)Persoanele fizice şi juridice de drept privat pot împrumuta instituţiilor publice sau persoanelor juridice de drept privat, în condiţiile dreptului comun şi ale prezentei legi, bunuri culturale mobile clasate.
(3)Bunurile culturale mobile clasate, aparţinând cultelor religioase, pot fi împrumutate instituţiilor publice specializate, în condiţiile dreptului comun şi ale prezentei legi, cu aprobarea şefilor de cult.
(4)Organizatorul expoziţiei sau iniţiatorul/autorul proiectului cultural răspunde civil, material, disciplinar, contravenţional sau penal, după caz, de integritatea bunurilor expuse, luând toate măsurile necesare pentru înlăturarea oricărui risc, în condiţii de securitate, de conservare, de asigurare şi de stabilire a cotelor valorice respective.
Art. 35
(1)Vânzarea publică a bunurilor culturale mobile aflate în proprietate privată sau intermedierea vânzării se efectuează numai prin operatori economici autorizaţi, cu respectarea prevederilor prezentei legi.
(2)Autorizarea operatorilor economici prevăzuţi la alin. (1) se face de Ministerul Culturii, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor, cu respectarea normelor privind comerţul cu bunuri culturale mobile.
(3)Operatorii economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile sunt obligaţi să afişeze la loc vizibil normele privind comerţul cu bunuri culturale mobile.
(4)Operatorii economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile sunt obligaţi să deţină un registru în care să menţioneze, corect şi complet, numele şi adresa ofertantului, descrierea şi preţul fiecărui bun. Informaţiile conţinute în registru au caracter confidenţial.
(5)Operatorii economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile au obligaţia de a înştiinţa în scris, în termen de 5 zile de la data ofertei, serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii despre existenţa unor bunuri susceptibile de a fi clasate.
(6)Operatorii economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile au obligaţia ca în termen de 5 zile să informeze în scris proprietarul bunului cu privire la posibilitatea de declanşare a procedurii de clasare.
(7)Operatorii economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile sunt obligaţi ca, în termen de 3 zile de la data înregistrării în registrul propriu a bunurilor clasate în tezaur, să comunice în scris serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii, în a cărui rază teritorială îşi au sediul, punerea acestora în vânzare, precum şi, după caz, să transmită un exemplar al catalogului editat în scopul organizării unei licitaţii publice, indiferent dacă bunurile scoase la licitaţie sunt sau nu sunt clasate în patrimoniul cultural naţional mobil.
Art. 36
(1)Bunurile culturale mobile, proprietate a persoanelor fizice sau juridice de drept privat, clasate în tezaur, pot face obiectul unei vânzări publice numai în condiţiile exercitării dreptului de preempţiune de către statul român, prin Ministerul Culturii, şi cu respectarea dispoziţiilor art. 35 alin. (7).
(2)Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii sunt obligate să transmită Ministerului Culturii, în termen de 3 zile de la primirea comunicării scrise a operatorului economic autorizat, înregistrarea privind punerea în vânzare a unui bun cultural mobil clasat în tezaur.
(3)Termenul de exercitare a dreptului de preempţiune al statului este de maximum 30 de zile, calculat de la data înregistrării comunicării prevăzute la alin. (2), iar valoarea de achiziţionare este cea negociată cu vânzătorul sau cu operatorul economic autorizat ori cea rezultată din licitaţia publică.
(4)Ministerul Culturii va prevedea în bugetul propriu sumele necesare destinate exercitării dreptului de preempţiune.
(5)Nerespectarea dispoziţiilor alin. (1) atrage nulitatea absolută a vânzării.
Art. 37
(1)Scoaterea peste frontieră a bunurilor culturale mobile constituie operaţiune de export, care poate fi temporar sau definitiv.
(2)Exportul temporar sau definitiv al bunurilor culturale mobile clasate sau neclasate se efectuează numai pe baza certificatului de export.
(3)Certificatul de export va fi emis de serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii, în condiţiile prezentei legi.
(4)Exportul temporar pentru bunurile culturale mobile clasate în tezaur, indiferent de proprietar sau de titularul dreptului de administrare, va fi avizat de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor şi va fi aprobat de ministrul culturii.
(5)Scoaterea din ţară, pe orice cale, a bunurilor culturale mobile pentru care nu s-a obţinut certificatul de export temporar sau definitiv, eliberat în condiţiile legii, constituie operaţiune de export ilegal.
Art. 38
(1)Bunurile culturale mobile clasate, aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, se exportă numai temporar şi numai pentru organizarea unor expoziţii în străinătate, pentru  investigaţii de laborator, restaurare sau expertizare.
(2)Bunurile culturale mobile clasate în tezaur, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi exportate numai temporar.
Art. 39
(1)Bunurile culturale mobile clasate în fond, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi exportate definitiv, numai în cadrul unui schimb de bunuri culturale, cu valoare şi semnificaţie comparabile, care pot constitui unicate sau rarităţi pentru patrimoniul muzeal din România.
(2)Schimbul prevăzut la alin. (1) este aprobat prin ordin al ministrului culturii, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.
(3)Bunul cultural obţinut prin schimbul prevăzut la alin. (1) urmează regimul juridic al bunului dat în schimb.
Art. 40
(1)Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (1), bunurile culturale mobile clasate în fond, aflate în domeniul privat al statului, respectiv al judeţelor, municipiilor, oraşelor sau comunelor, pot fi exportate definitiv, numai în cadrul unui schimb de bunuri culturale de aceeaşi importanţă şi semnificaţie culturală şi numai în cazuri cu totul excepţionale, în care prevalează interesul istoric, ştiinţific ori cultural.
(2)Schimbul prevăzut la alin. (1) este aprobat prin hotărâre a Guvernului, respectiv a consiliului judeţean sau local, după caz, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.
(3)Bunul cultural obţinut prin schimbul prevăzut la alin. (1) urmează regimul juridic al bunului dat în schimb.
Art. 41
(1)În cazul cererii de export temporar sau definitiv al unui bun cultural mobil neclasat termenele prevăzute la art. 12 alin. (2) şi la art. 14 alin. (1), cumulate, se reduc la 30 de zile.
(2)Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor este obligată să se pronunţe, în legătură cu clasarea bunului cultural mobil, în termen de 30 de zile de la data declanşării procedurii de clasare.
Art. 42
Donaţiile având ca obiect bunuri culturale mobile făcute instituţiilor publice specializate ori cultelor religioase, potrivit legii, sunt scutite de orice taxe.
Art. 43
(1)Persoanele fizice sau juridice de drept privat, proprietare ale bunurilor culturale mobile clasate, au obligaţia de a anunţa în scris serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii în termen de 15 zile de la data transferării unui astfel de bun în proprietatea altei persoane, precum şi de la data instituirii unui drept real asupra unui astfel de bun.
(2)În cazul pierderii sau al furtului bunurilor culturale mobile clasate, proprietarii, titularii altor drepturi reale, titularii dreptului de administrare, precum şi deţinătorii cu orice titlu ai acestor bunuri au obligaţia de a anunţa, în scris, în termen de 24 de ore de la constatare, organul de poliţie din raza teritorială.
(3)În cazurile prevăzute la alin. (2), precum şi în cazul distrugerii totale sau parţiale a bunurilor culturale mobile clasate proprietarii, titularii altor drepturi reale, titularii dreptului de administrare, precum şi deţinătorii cu orice titlu ai acestor bunuri au obligaţia de a anunţa în scris serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii în termen de 3 zile de la constatare.
(4)După înregistrarea comunicării prevăzute la alin. (3) serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii vor anunţa imediat, în scris, organele de poliţie din raza teritorială.
Art. 44
(1)Succesorii rezervatari sunt scutiţi de taxele succesorale pentru bunurile culturale mobile clasate care fac parte din masa succesorală.
(2)În cazul celorlalţi succesori, aceştia pot ceda, în contul taxelor succesorale, astfel de bunuri, care vor intra în proprietatea publică şi vor fi date, potrivit legii, în administrarea instituţiilor publice specializate, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.
(3)Donaţiile sau legatele privind bunuri culturale mobile clasate, efectuate în favoarea statului " unităţilor administrativ-teritoriale sau cultelor religioase, sunt scutite de orice taxe.
Art. 45
(1)Bunurile culturale mobile clasate, aflate în proprietate publică, ce sunt scoase din funcţiune, pot fi valorificate de persoanele juridice de drept public deţinătoare, numai prin transmiterea cu titlu gratuit Ministerului Culturii, pentru a fi repartizate instituţiilor publice specializate.
(2)Destructurarea, dezmembrarea sau, după caz, fragmentarea bunurilor prevăzute la alin. (1), în vederea scoaterii lor din funcţiune, este interzisă.
CAPITOLUL VI: Regimul juridic al bunurilor arheologice mobile descoperite întâmplător sau prin cercetări arheologice
Art. 46
(1)Bunurile arheologice, epigrafice, numismatice, paleontologice sau geolitice, descoperite în cadrul unor cercetări sistematice cu scop arheologic ori geologic sau în cadrul unor cercetări arheologice de salvare ori având caracter preventiv, precum şi cele descoperite întâmplător prin lucrări de orice natură, efectuate în locuri care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, conform art. 136 alin. (3) din Constituţia României, republicată, intră în proprietate publică, potrivit dispoziţiilor legale.
(2)Din momentul descoperirii bunurile prevăzute la alin. (1) sunt supuse procedurii de clasare, în condiţiile prezentei legi, şi intră în administrarea instituţiei care finanţează sau coordonează cercetările; în cazul în care Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor constată că în instituţia respectivă nu sunt îndeplinite condiţiile corespunzătoare de conservare şi securitate, aceasta va propune serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii în a cărui rază de activitate au fost descoperite bunurile arheologice în cauză alte instituţii publice specializate din aceeaşi rază, care îndeplinesc condiţiile corespunzătoare. Serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii va decide asupra instituţiei căreia i se vor transmite în administrare bunurile arheologice respective.
Art. 47
(1)Cercetările arheologice sistematice, precum şi cele preventive sau de salvare, efectuate de persoane juridice, sunt autorizate, coordonate şi controlate de Comisia Naţională de Arheologie şi de Ministerul Culturii, potrivit legislaţiei în domeniul protejării patrimoniului arheologic.
(2)Persoanele fizice sau persoanele juridice neautorizate nu au dreptul de a efectua în siturile arheologice detecţii şi cercetări sau orice fel de alte intervenţii care pot deteriora sau pot afecta aceste situri.
Art. 48
(1)Cercetările arheologice efectuate pe terenurile proprietate privată aparţinând persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau cultelor religioase se fac numai cu acordul proprietarului şi, după caz, al şefului cultului.
(2)În cazul în care proprietarul terenului nu îşi dă acordul pentru efectuarea cercetărilor arheologice, acestea vor putea fi autorizate de instanţa judecătorească competentă, la cererea autorităţii publice sau a instituţiei publice, după caz, în subordinea căreia se află iniţiatorul cercetărilor arheologice.
(3)Proprietarul terenului este îndreptăţit să solicite negocierea unui termen maxim pentru efectuarea lucrărilor şi să primească despăgubiri, anterior începerii lucrărilor, de la autorităţile publice sau de la instituţiile publice în subordinea cărora se află iniţiatorul cercetărilor arheologice, pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru orice alte prejudicii produse ca urmare a cercetărilor efectuate.
(4)Despăgubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţe, de către instanţele judecătoreşti competente.
(5)Despăgubirile vor fi suportate din sumele prevăzute în bugetele instituţiilor publice, după caz, în subordinea cărora se află iniţiatorul cercetărilor arheologice.
(6)Emiterea certificatului privind eliberarea de sarcină arheologică a unui teren, precum şi finanţarea cercetărilor arheologice preventive necesare, indiferent de regimul proprietăţii terenului, este obligatorie înaintea începerii oricăror lucrări care pot afecta situl şi se realizează potrivit prevederilor legislaţiei privitoare la protejarea patrimoniului arheologic.
(7)Finanţarea cercetărilor arheologice pentru emiterea certificatului prevăzut la alin. (6), cu privire la terenurile în care se găsesc bunuri arheologice, identificate prin investigaţii anterioare, este asigurată de beneficiarul lucrărilor.
Art. 49
(1)Persoanele fizice care au descoperit în mod întâmplător bunuri din categoria celor prevăzute la art. 46 alin. (1) sunt obligate să le predea, în termen de 72 de ore de la descoperire, primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază a fost făcută descoperirea.
(2)Primarul este obligat să înştiinţeze serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii, în termen de 72 de ore, cu privire la bunurile descoperite, luând totodată măsuri de pază şi de conservare a acestora.
(3)Primarul este obligat să predea bunurile astfel descoperite, în termen de 10 zile, serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii.
(4)Autorii descoperirilor întâmplătoare, care au predat, în condiţiile prevăzute la alin. (1), bunurile descoperite, au dreptul la o recompensă bănească de 30% din valoarea bunului, calculată în momentul acordării recompensei, iar, în cazul unor descoperiri arheologice de valoare excepţională, se poate acorda şi o bonificaţie suplimentară de până la 15% din valoarea bunului.
(5)Valoarea bunurilor astfel descoperite se stabileşte de experţii acreditaţi ai serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii sau, după caz, de alţi experţi acreditaţi.
(6)Recompensele şi bonificaţia, stabilite potrivit alin. (4) şi (5), vor fi suportate din bugetul ordonatorului principal de credite sau din bugetele locale, în funcţie de subordonarea instituţiilor culturale în administrarea cărora vor fi transmise bunurile descoperite şi vor fi plătite în cel mult 18 luni de la data predării bunului.
(7)În cazul în care autorul descoperirii nu primeşte recompensa în termenul stabilit la alin. (6), acesta se poate adresa instanţei judecătoreşti competente printr-o acţiune scutită de taxa judiciară de timbru.
CAPITOLUL VII: Finanţarea activităţilor specifice de protejare a patrimoniului cultural naţional mobil
Art. 50
(1)Finanţarea activităţilor de descoperire, colectare, cercetare, expertizare, clasare, inventariere, depozitare, conservare, preparare, restaurare, protejare şi punere în valoare a bunurilor culturale mobile clasate, indiferent de proprietar, de titularii altor drepturi reale şi de titularii dreptului de administrare, se poate face de Ministerul Culturii, Ministerul Educaţiei Naţionale, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, Academia Română şi de alte instituţii publice, după caz, din venituri proprii şi din alocaţii bugetare.
(2)Alocaţiile bugetare destinate activităţilor prevăzute la alin. (1) vor fi nominalizate cu aceste destinaţii în bugetul Ministerului Culturii, al Ministerului Educaţiei Naţionale, în bugetele autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi în bugetele altor instituţii publice.
(3)Achiziţionarea de bunuri culturale mobile pentru instituţiile publice specializate, în funcţie de subordonarea acestora, se poate face din sumele prevăzute cu această destinaţie în bugetele autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale.
Art. 51
(1)Veniturile gestionate în regim extrabugetar pot proveni din următoarele surse:
a)donaţiile sau legatele dobândite de la persoane fizice sau persoane juridice, din ţară ori din străinătate;
b)cota de 5% instituită de autorităţile administraţiei publice locale asupra preţului de vânzare al reproducerilor realizate de pe bunuri culturale mobile proprietate publică şi introduse în circuit comercial;
c)cota de 5% instituită de autorităţile administraţiei publice locale asupra preţului obţinut din vânzările de bunuri culturale, efectuate prin licitaţii, anticariate, consignaţii şi case de amanet;
d)tarifele percepute de serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii pentru efectuarea oricăror expertize solicitate.
(2)Cotele prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) se adaugă la preţurile de vânzare ale bunurilor respective.
CAPITOLUL VIII: Organisme şi instituţii specializate
Art. 52
(1)Descoperirea, colectarea, cercetarea, expertizarea, clasarea, inventarierea, depozitarea, conservarea, prepararea, restaurarea, protejarea, achiziţionarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil se realizează prin organisme şi instituţii specializate, care au competenţe generale şi speciale în domeniu, precum şi prin persoane fizice sau juridice, în condiţiile prezentei legi.
(2)Persoanele fizice, care nu deţin documente de atestare a calităţii de expert, emise de Ministerul Culturii, dar care sunt autorizate ca expert tehnic de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, pot realiza expertize, în condiţiile prezentei legi, numai în baza acreditării prealabile a acestora, de către Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.
Art. 53
(1)Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor este organismul ştiinţific consultativ şi de avizare în domeniu al Ministerului Culturii şi este condusă de un preşedinte numit prin ordin al ministrului culturii dintre specialiştii cu autoritate recunoscută în domeniu, pentru un mandat de 2 ani.
(2)Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor este alcătuită din 21 de specialişti, numiţi prin ordin al ministrului culturii, pe o perioadă de 2 ani, propuşi de:
a)preşedintele comisiei - 6 membri;
b)instituţiile publice specializate şi colecţionarii de bunuri culturale mobile - 7 membri;
c)cultele, Academia Română şi instituţiile publice de învăţământ superior de profil - 7 membri.
(3)Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor îşi desfăşoară activitatea pe baza unui regulament de organizare şi funcţionare, elaborat de membrii Comisiei şi aprobat prin ordin al ministrului culturii.
(4)Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor se constituie din subcomisii pentru domeniile prevăzute la art. 3. Secretarul Comisiei şi secretarii subcomisiilor sunt numiţi din cadrul direcţiei de specialitate a Ministerului Culturii. Subcomisiile funcţionează conform regulamentului Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor, prevăzut la alin. (3). Preşedinţii subcomisiilor sunt vicepreşedinţi ai Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.
(5)Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor poate alege ca membri de onoare specialişti din ţară sau din străinătate, personalităţi ştiinţifice de recunoaştere internaţională din domeniul protejării patrimoniului cultural naţional mobil şi al muzeografiei, care sunt propuşi de preşedinte şi care sunt validaţi cu votul majorităţii simple a Comisiei.
(6)Cheltuielile de finanţare a Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor se efectuează din bugetul Ministerului Culturii. Pentru activitatea prestată membrii Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor primesc o indemnizaţie lunară stabilită prin ordin al ministrului culturii, la care se adaugă decontarea cheltuielilor de participare la lucrările Comisiei. Indemnizaţia lunară se acordă pentru activitatea prestată în lunile în care comisiile se întrunesc şi nu poate depăşi 10% din indemnizaţia lunară a unui secretar de stat.
Art. 54
(1)Se înfiinţează 8 comisii zonale ale muzeelor şi colecţiilor, ca organisme ştiinţifice descentralizate ale Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.
(2)Atribuţiile, numărul, teritoriul de competenţă, organizarea şi funcţionarea comisiilor zonale ale muzeelor şi colecţiilor sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.
(3)Comisiile zonale ale muzeelor şi colecţiilor au câte 7 membri, iar preşedinţii acestora sunt membri ai Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.
(4)Componenţa comisiilor zonale ale muzeelor şi colecţiilor se aprobă prin ordin al ministrului culturii, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(5)Indemnizaţia lunară a membrilor comisiei zonale, pentru lunile în care Comisia lucrează, se stabileşte prin ordin al ministrului culturii şi nu poate depăşi 10% din indemnizaţia lunară a unui secretar de stat, la care se adaugă decontarea cheltuielilor de participare la lucrările Comisiei.
Art. 55
Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor are următoarele atribuţii:
a)evaluează rapoartele de expertiză şi hotărăşte asupra clasării bunurilor culturale mobile, inclusiv a celor aflate în biblioteci;
b)primeşte contestaţiile făcute de persoane fizice şi juridice cu privire la procedura de clasare a bunurilor culturale mobile şi face propuneri referitoare la soluţionarea acestora;
c)avizează normele de clasare a bunurilor culturale mobile şi normele privind comerţul cu bunuri culturale mobile;
d)avizează normele privind executarea mulajelor, facsimilelor şi copiilor, precum şi a tirajelor postume după plăcile originale de gravură, în cazul bunurilor culturale mobile clasate;
e)avizează normele de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale mobile clasate şi stabileşte priorităţile de restaurare a acestora;
f)avizează normele de acreditare a experţilor, normele de acreditare a specialiştilor, normele de acreditare a conservatorilor şi restauratorilor, precum şi normele privind autorizarea laboratoarelor şi a atelierelor de conservare şi restaurare;
g)avizează funcţionarea laboratoarelor şi a atelierelor care urmează să efectueze operaţiuni de restaurare;
h)avizează exportul temporar al bunurilor culturale mobile clasate;
i)avizează normele metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile;
j)avizează funcţionarea operatorilor economici care comercializează sau organizează licitaţii cu bunuri culturale mobile;
k)avizează regulamentele de organizare şi funcţionare a muzeelor şi colecţiilor publice;
l)acreditează experţii, specialiştii, conservatorii şi restauratorii;
m)acreditează specialiştii care pot avea acces, în condiţiile legii, la informaţia conţinută în registrele operatorilor economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile;
n)orice alte atribuţii date în competenţa sa, potrivit legii.
Art. 56
(1)La nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti funcţionează serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii.
(2)În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi*), prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Culturii, se reorganizează inspectoratele judeţene pentru cultură, prin comasare cu oficiile judeţene pentru patrimoniul cultural naţional, în servicii publice deconcentrate ale Ministerului Culturii.
_____
*) Prezenta lege a intrat în vigoare la 90 de zile de la data de 27 octombrie 2000, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 57
Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii au următoarele atribuţii în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional mobil:
a)întocmesc baza de date privind evidenţa bunurilor culturale mobile clasate, aflate pe raza lor teritorială;
b)înregistrează cererile de clasare a bunurilor culturale mobile deţinute de instituţii nespecializate, de culte religioase, de alte persoane juridice, precum şi de persoane fizice;
c)efectuează expertiza necesară şi întocmesc documentaţia prevăzută de prezenta lege, în vederea clasării bunurilor culturale mobile;
d)înaintează Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor propunerile de clasare;
e)înregistrează înştiinţările de schimbare a proprietarului sau deţinătorului, în cazul bunurilor culturale mobile clasate;
f)controlează periodic starea de conservare şi de securitate a bunurilor culturale mobile clasate, acordând consultanţă de specialitate la solicitarea proprietarilor sau titularilor altor drepturi reale;
g)fac propuneri de includere în priorităţile de restaurare a bunurilor mobile clasate în tezaur, aflate la instituţiile nespecializate, cultele religioase, alte persoane juridice decât instituţiile publice specializate, precum şi la persoanele fizice;
h)verifică dacă operatorii economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile respectă obligaţiile ce le revin conform prezentei legi şi normelor emise în aplicarea acesteia;
i)aprobă, conform prezentei legi, exportul definitiv al bunurilor culturale mobile, eliberând, pe baza expertizei, certificatul de export întocmit potrivit normelor metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile;
j)gestionează, în regim extrabugetar, veniturile realizate potrivit prevederilor art. 51 alin. (1) lit. a) şi d), după caz, precum şi alocaţiile de la bugetul de stat, destinate finanţării activităţilor prevăzute la art. 50 alin. (1);
k)colaborează şi stabilesc, împreună cu structurile abilitate ale Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului Afacerilor Interne, după caz, măsurile de protecţie a bunurilor culturale mobile, în caz de conflict armat sau de calamităţi naturale;
l)orice alte atribuţii date în competenţa lor prin prezenta lege.
Art. 58
Ministerul Culturii asigură finanţarea editării şi publicării Revistei muzeelor, precum şi a altor publicaţii de specialitate în domeniul patrimoniului cultural naţional mobil.
CAPITOLUL IX: Restituirea bunurilor culturale mobile care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene
Art. 59
Prezentul capitol reglementează restituirea de către statul român a bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, începând cu data de 1 ianuarie 1993, şi transpune prevederile Directivei 93/7/CEE a Consiliului din 15 martie 1993 privind restituirea bunurilor culturale ce au părăsit în mod ilegal teritoriul unui stat membru, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 074 din 27 martie 1993. Categoriile din care trebuie să facă parte bunurile culturale ce fac obiectul prezentului capitol sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.
Art. 60
(1)În înţelesul prezentului capitol, prin bun cultural se înţelege, după caz, bunul care face parte din:
a)tezaur sau fond, fiind clasat în una dintre aceste categorii juridice înainte ori după părăsirea ilegală a teritoriului României;
b)tezaurul unui stat membru al Uniunii Europene, în conformitate cu legislaţia statului respectiv, fiind clasat în această categorie înainte ori după părăsirea ilegală a teritoriului unui stat membru al Uniunii Europene;
c)colecţiile publice care figurează în patrimoniul şi în inventarele muzeelor, arhivelor şi fondurilor bibliotecilor din România sau din unul dintre statele membre ale Uniunii Europene;
d)patrimoniul şi inventarele cultelor religioase şi ale instituţiilor ecleziastice din România sau din unul dintre statele membre ale Uniunii Europene;
e)una dintre categoriile incluse în anexa la prezenta lege.
(2)În înţelesul prezentului capitol, colecţiile publice desemnează colecţiile care sunt proprietatea statelor membre ale Uniunii Europene, ale autorităţilor locale ori regionale din statele membre ale Uniunii Europene sau ale instituţiilor publice aflate pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, instituţii definite ca publice potrivit legislaţiei respectivului stat al Uniunii Europene, aceste instituţii fiind semnificativ finanţate ori în proprietatea statului respectiv sau în proprietatea autorităţilor locale ori regionale.
Art. 61
(1)În înţelesul prezentului capitol, părăsirea ilegală a teritoriului unui stat membru al Uniunii Europene desemnează, după caz:
a)ieşirea unui bun cultural de pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, cu încălcarea legislaţiei acestui stat în materie de protecţie a bunurilor culturale;
b)nerevenirea la sfârşitul unui export temporar legal sau orice încălcare a uneia dintre condiţiile acestui export temporar a unui bun cultural.
(2)În înţelesul prezentului capitol, prin posesor al bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene se înţelege persoana fizică sau juridică ce deţine, fizic, în nume propriu, respectivul bun cultural.
(3)În înţelesul prezentului capitol, prin deţinător al bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene se înţelege persoana fizică sau juridică ce deţine, fizic, respectivul bun cultural, în numele unei alte persoane fizice sau juridice, alta decât proprietarul de drept al bunului respectiv.
Art. 62
(1)Dacă în cadrul unei urmăriri penale, efectuate în condiţiile legii, sunt descoperite indicii că un bun cultural, care se găseşte pe teritoriul statului român, a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie notifică statului interesat, în condiţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Organul de urmărire penală solicită instanţei să dispună transmiterea bunului cultural respectiv unei instituţii specializate, în vederea conservării.
Art. 63
(1)Orice stat membru al Uniunii Europene poate cere Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile Legii nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, efectuarea de cercetări în vederea descoperii locului unde se află, precum şi a posesorului sau deţinătorului unui bun cultural determinat. Cererea trebuie să cuprindă date cu privire la descrierea bunului cultural care face obiectul cererii, precum şi informaţii cu privire la localizarea efectivă sau prezumtivă a bunului cultural.
(2)Dacă, în condiţiile alin. (1), bunul cultural este descoperit, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie notifică aceasta statului membru al Uniunii Europene, proprietar al bunului, iar procurorul solicită instanţei competente să dispună măsuri privind transmiterea bunului cultural respectiv unei instituţii specializate, în vederea conservării, în condiţiile Legii nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 64
(1)Statul membru al Uniunii Europene, proprietar al bunului cultural descoperit, are dreptul de a verifica dacă bunul respectiv este un bun cultural, în termen de două luni de la data comunicării notificării prevăzute la art. 62 alin. (1) şi, după caz, la art. 63 alin. (2).
(2)Măsurile de conservare prevăzute la art. 62 alin. (2) şi la art. 63 alin. (2) încetează dacă statul membru al Uniunii Europene interesat nu introduce acţiunea în restituire în termen de un an de la data la care a luat la cunoştinţă despre locul unde se află bunul cultural şi despre identitatea posesorului sau detentorului, în condiţiile prezentului capitol.
(3)Autorităţile române competente vor lua toate măsurile necesare pentru a preveni orice tentativă de a eluda procedura de restituire a bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene.
(4)Autorităţile române competente vor acţiona ca mediator între posesorul său, după caz, deţinătorul bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene şi statul solicitant, în vederea restituirii bunului cultural respectiv, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului statului solicitant de a iniţia acţiune în instanţă, în vederea restituirii bunului cultural.
(5)Autorităţile române competente vor informa statul solicitant cu privire la iniţierea procedurii de restituire, în condiţii de siguranţă, a bunului cultural respectiv.
Art. 65
(1)Acţiunea în restituirea bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene este introdusă de statul interesat la Curtea de Apel Bucureşti împotriva posesorului sau detentorului bunului.
(2)Acţiunea în restituire prevăzută la alin. (1) trebuie să fie însoţită de următoarele documente:
a)descrierea bunului care face obiectul acţiunii în restituire;
b)declaraţie conform căreia bunul care face obiectul acţiunii în restituire este un bun cultural;
c)declaraţie a autorităţilor competente ale statului membru al Uniunii Europene reclamant, conform căreia bunul cultural a părăsit ilegal teritoriul său.
(3)Dacă la data la care este formulată acţiunea în restituire ieşirea de pe teritoriul statului membru al Uniunii Europene reclamant nu mai prezintă caracter ilicit, acţiunea este respinsă ca fiind inadmisibilă.
(4)Guvernul României, prin Ministerul Culturii, va prezenta Comisiei Europene, o dată la 3 ani, un raport privind acţiunile introduse cu privire la restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene.
Art. 66
(1)Acţiunea în restituire prevăzută la art. 65 alin. (1) se prescrie în termen de un an de la data la care statul membru al Uniunii Europene reclamant a luat cunoştinţă despre locul unde se află bunul cultural şi despre identitatea posesorului sau detentorului, dar nu mai târziu de 30 de ani de la data la care bunul cultural a părăsit ilegal teritoriul statului reclamant, membru al Uniunii Europene.
(2)În cazul bunurilor culturale care fac parte din colecţiile publice prevăzute la art. 60 alin. (1) lit. c), precum şi pentru bunurile ecleziastice care, în statele membre ale Uniunii Europene, fac obiectul unei protecţii speciale, în conformitate cu legile naţionale, acţiunea în restituire se prescrie în termen de 75 de ani, cu excepţia statelor membre ale Uniunii Europene în care acţiunea este imprescriptibilă sau în cazul acordurilor bilaterale încheiate de România cu statele membre ale Uniunii Europene, care stabilesc un termen mai mare de 75 de ani.
Art. 67
(1)Curtea de Apel Bucureşti hotărăşte restituirea bunului cultural dacă s-a stabilit că bunul care face obiectul acţiunii în restituire este un bun cultural în sensul art. 60 şi că părăsirea teritoriului naţional al statului membru al Uniunii Europene are caracter ilegal, în condiţiile art. 61.
(2)În condiţiile alin. (1), instanţa hotărăşte acordarea unei despăgubiri echitabile posesorului bunului cultural, precum şi instituţiei specializate care a efectuat măsurile de conservare prevăzute la art. 62 alin. (2) şi la art. 63 alin. (2), după caz. Acordarea despăgubirii posesorului este dispusă numai în cazul depunerii de către acesta a tuturor diligentelor cu ocazia achiziţionării bunului cultural respectiv.
(3)Sentinţa Curţii de Apel Bucureşti prin care se dispun restituirea bunului cultural şi acordarea despăgubirilor prevăzute la alin. (2) poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în termen de 15 zile de la comunicare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va judeca recursul de urgenţă.
(4)În cazul admiterii recursului prevăzut la alin. (3), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond.
(5)Plata despăgubirilor prevăzute la alin. (2) cade în sarcina statului membru al Uniunii Europene reclamant, se efectuează în momentul remiterii materiale a bunului care a făcut obiectul acţiunii în restituire şi trebuie să acopere, după caz:
a)cheltuielile efectuate de posesorul de bună-credinţă în legătură cu achiziţionarea şi conservarea bunului cultural;
b)cheltuielile efectuate de instituţia specializată în legătură cu conservarea bunului cultural.
(6)Cheltuielile ce decurg din executarea hotărârii judecătoreşti prin care se restituie bunul cultural cad în sarcina statului membru al Uniunii Europene reclamant.
(7)Dreptul statului membru al Uniunii Europene reclamant de a intra în posesia bunului cultural care face obiectul restituirii se prescrie în termen de 3 ani de la data la care hotărârea judecătorească prin care se dispune restituirea bunului respectiv a rămas definitivă şi irevocabilă, dacă în acest termen statul membru reclamant nu plăteşte despăgubirile prevăzute la alin. (2).
Art. 68
Statul membru al Uniunii Europene reclamant are dreptul la acţiunea în regres împotriva persoanei responsabile de ieşirea ilegală a bunului cultural de pe teritoriul său, în cazul în care bunul cultural a fost restituit conform art. 67 alin. (1), precum şi atunci când statul respectiv a plătit despăgubirile prevăzute la art. 67 alin. (2).
Art. 69
Exercitarea dreptului de a introduce acţiunea în restituire nu aduce atingere dreptului statului membru al Uniunii Europene reclamant şi, după caz, al proprietarului bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene de a formula alte acţiuni, civile sau penale, în conformitate cu legislaţia naţională a statului respectiv.
CAPITOLUL X: Recuperarea bunurilor culturale mobile care au părăsit ilegal teritoriul României
Art. 70
(1)Ministerul Culturii poate cere oricărui stat, în condiţiile legii, efectuarea de cercetări în vederea descoperirii locului unde se află, precum şi a identificării posesorului sau deţinătorului unui anume bun cultural care a părăsit ilegal teritoriul României; cererea trebuie să cuprindă date cu privire la descrierea bunului cultural, precum şi informaţii cu privire la localizarea prezumtivă a bunului cultural în cauză.
(2)Acţiunea în restituirea bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul statului român poate fi introdusă de Ministerul Culturii.
(3)Categoriile din care trebuie să facă parte bunurile culturale ce fac obiectul prezentului capitol sunt prevăzute în anexa la prezenta lege.
(4)Recuperarea bunului cultural astfel identificat în condiţiile alin. (1) se realizează conform procedurilor legale convenite între părţi.
(5)Prevederile art. 61 se aplică în mod corespunzător bunurilor culturale mobile din România care fac obiectul prezentului capitol.
Art. 71
(1)Ministerul Culturii ia măsuri pentru restituirea către statul reclamant a bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul acestuia, precum şi pentru efectuarea de către statul reclamant a plăţii despăgubirilor acordate de instanţa de judecată posesorului sau deţinătorului de bună-credinţă, precum şi instituţiei specializate care a efectuat cheltuielile privind conservarea bunului cultural.
(2)Ministerul Culturii ia măsuri pentru revenirea în ţară a bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul statului român, precum şi pentru efectuarea de către statul român a părţii despăgubirilor acordate de instanţa de judecată posesorului sau deţinătorului bunului, precum şi instituţiei specializate care a efectuat cheltuielile privind conservarea bunului cultural.
Art. 72
Ministerul Culturii are dreptul la acţiune în regres împotriva persoanei responsabile de ieşirea ilegală a bunului cultural de pe teritoriul statului român, în cazul în care bunul cultural a fost recuperat, iar statul român a fost obligat la plata unor despăgubiri posesorului sau detentorului şi, după caz, instituţiei specializate care a efectuat cheltuielile privind conservarea materială a bunului cultural.
Art. 73
Ministerul Culturii va notifica autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene cu privire la recuperarea bunurilor culturale ce au părăsit ilegal teritoriul României.
CAPITOLUL XI: Contravenţii şi infracţiuni
SECŢIUNEA 1: Contravenţii
Art. 74
Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz.
Art. 75
(1)Constituie contravenţii, dacă nu sunt săvârşite astfel încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, următoarele fapte:
a)nerespectarea de către persoanele fizice sau juridice de drept privat a termenului şi a condiţiilor prevăzute la art. 43 alin. (1);
b)nerespectarea de către persoanele fizice sau juridice a termenului stabilit la art. 43 alin. (2) privind comunicarea pierderii, furtului, distrugerii totale sau parţiale a unui bun cultural mobil clasat;
c)nerespectarea de către operatorii economici autorizaţi în comercializarea bunurilor culturale mobile a obligaţiei de a afişa la loc vizibil normele privind comerţul cu bunuri culturale mobile, prevăzute la art. 35 alin. (3);
d)nerespectarea de către operatorii economici autorizaţi în comercializarea bunurilor culturale mobile a obligaţiei de înştiinţare despre existenţa unor bunuri culturale mobile susceptibile să fie clasate, în termenul şi condiţiile prevăzute la art. 35 alin. (5);
e)nerespectarea de către persoanele fizice a obligaţiei de predare a unui bun cultural mobil descoperit întâmplător, în termenul prevăzut la art. 49 alin. (1);
f)neîndeplinirea de către proprietari, de titularii altor drepturi reale, de titularii drepturilor de administrare sau de deţinătorii cu orice titlu ai bunurilor mobile clasate a obligaţiilor prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. a), c)-f);
g)neîndeplinirea de către autorităţi a obligaţiilor ce le revin potrivit prevederilor art. 22 alin. (2);
h)înfiinţarea şi funcţionarea operatorilor economici specializaţi în comercializarea bunurilor culturale mobile, fără autorizarea Ministerului Culturii, emisă potrivit art. 35 alin. (2);
i)neîndeplinirea de către operatorii economici autorizaţi în comercializarea bunurilor culturale mobile a obligaţiei de a întocmi registrul prevăzut la art. 35 alin. (4);
j)nerespectarea de către operatorii economici autorizaţi în comercializarea bunurilor culturale mobile a termenului şi condiţiilor prevăzute la art. 35 alin. (7) privind punerea în vânzare a bunurilor culturale mobile clasate în tezaur;
k)executarea copiilor, mulajelor, tirajelor postume şi facsimilelor de pe bunuri culturale mobile clasate, de către persoanele fizice sau juridice, fără respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (1);
l)realizarea de către persoanele fizice sau juridice de reproduceri prin mijloace foto, video sau numerice de pe bunuri culturale mobile clasate, fără acordul scris al titularului dreptului de administrare sau al proprietarului bunului reprodus, potrivit art. 27 alin. (3);
m)utilizarea de către persoanele fizice sau juridice de tehnici neadecvate de reproducere, de natură să afecteze integritatea sau calitatea bunurilor culturale mobile clasate, potrivit art. 27 alin. (4);
n)neîndeplinirea de către proprietarii şi titularii dreptului de administrare a bunurilor culturale mobile clasate a obligaţiei prevăzute la art. 23 alin. (2) lit. b);
o)restaurarea bunurilor culturale mobile clasate în tezaur, fără avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor ori în afara laboratoarelor sau atelierelor autorizate, potrivit art. 29;
p)efectuarea oricăror lucrări care pot afecta situl arheologic, înaintea obţinerii certificatului privind eliberarea terenului de sarcină arheologică potrivit art. 48 alin. (6);
r)împiedicarea efectuării cercetărilor pentru eliberarea terenului de sarcină arheologică potrivit art. 48 alin. (6).
(2)Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei.
(3)Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. c)-f) se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei la 20.000 lei.
(4)Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. g)-r) se sancţionează cu amendă de la 6.000 lei la 24.000 lei.
(5)Amenzile contravenţionale pot fi aplicate şi persoanelor juridice.
(6)Limitele amenzilor contravenţionale se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
Art. 76
Copiile, mulajele, tirajele postume, facsimilele şi reproducerile prin mijloace foto, video, numerice sau prin alte mijloace, executate cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 ori ale art. 27 alin. (3), se confiscă de către agentul constatator şi se transmit în administrarea unor instituţii publice specializate, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.
Art. 77
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 75 se fac de specialiştii serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii, care, la cererea lor, vor fi asistaţi de organele de poliţie.
Art. 78
(1)Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicare.
(2)Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se soluţionează de către instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia.
Art. 79
(1)Prevederile prezentei legi, referitoare la contravenţii, se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 28 şi 29.
(2)Amenzile se fac venit la bugetul de stat.
SECŢIUNEA 2: Infracţiuni
Art. 80
Executarea în scopuri comerciale de copii, mulaje, tiraje postume sau facsimile de pe bunuri culturale mobile clasate, fără acordul scris al titularului dreptului de administrare ori al proprietarului, potrivit art. 27 alin. (1) sau (2), după caz, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Art. 81
Executarea de falsuri ale bunurilor culturale mobile clasate, în scopuri comerciale sau dacă au fost expuse în public, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Art. 82
Degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare ori distrugerea, din culpă, a unui bun cultural mobil clasat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
Art. 83
(1)Efectuarea de operaţiuni de export ilegal se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2)Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a avut ca urmare pierderea unui bun cultural mobil clasat, pedeapsa este închisoarea de la un an la 5 ani.
(3)Tentativa se pedepseşte.
Art. 84
(1)Efectuarea fără drept a oricăror operaţiuni de export definitiv având ca obiect bunuri culturale mobile clasate constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.
(2)Tentativa se pedepseşte.
Art. 85
(1)Introducerea pe teritoriul statului român, precum şi deţinerea, comercializarea, organizarea de expoziţii sau orice operaţie privind circulaţia bunurilor culturale mobile ori provenite din dezmembrarea de bunuri culturale imobile, care fac parte din patrimoniul cultural al unui stat străin, conform dispoziţiilor legale ale statului respectiv, şi care au fost exportate ilegal, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2)Bunurile prevăzute la alin. (1) se indisponibilizează şi vor fi transmise unor instituţii specializate, în vederea conservării şi restituirii statului din al cărui patrimoniu cultural fac parte.
(3)Tentativa se pedepseşte.
Art. 86
Executarea de către persoanele fizice, fără acreditare şi certificat de liberă practică, având cunoştinţă de necesitatea deţinerii lor, a unor lucrări de conservare sau de restaurare de bunuri culturale mobile clasificate ca atare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
Art. 87
Funcţionarea fără autorizaţia emisă în condiţiile prezentei legi a laboratoarelor sau atelierelor care execută lucrări de restaurare şi conservare a bunurilor culturale mobile clasate constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
Art. 88
Topirea sau modificarea, sub orice formă, a bunurilor culturale mobile clasate, care sunt deţinute cu orice titlu de Banca Naţională a României, de Monetăria Statului sau de celelalte bănci constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Art. 89
Bunurile prevăzute la art. 80, art. 83 alin. (1) şi art. 84 alin. (1) se confiscă şi se transmit în administrare instituţiilor publice specializate, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.
CAPITOLUL XII: Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 90
(1)În termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I*), Ministerul Culturii va emite, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor:
a)Normele de clasare a bunurilor culturale mobile;
b)Normele de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate;
c)Normele de conservare şi restaurare a bunurilor culturale aflate în colecţii publice;
d)Normele de acreditare a experţilor;
e)Normele de acreditare a specialiştilor;
f)Normele de acreditare a conservatorilor şi restauratorilor;
g)Normele privind autorizarea laboratoarelor şi a atelierelor de conservare şi restaurare;
h)Normele metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile;
i)Normele privind comerţul cu bunuri culturale mobile.
_______
*) Prezenta lege a fost publicată la data de 27 octombrie 2000 în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2)Normele prevăzute la alin. (1) lit. a)-h) vor fi aprobate prin ordin al ministrului culturii şi vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3)Normele prevăzute la alin. (1) lit. i) vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Art. 91
În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi*), Ministerul Culturii va institui următoarele registre:
a)Registrul experţilor, în care vor fi înscrise persoanele acreditate ca experţi pentru domeniile prevăzute la art. 3;
b)Registrul conservatorilor şi restauratorilor;
c)Registrul bunurilor culturale distruse, furate, dispărute sau exportate ilegal.
______
*) A se vedea nota de subsol de la art. 56 alin. (2).
Art. 92
(1)În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi*) instituţiile publice specializate sunt obligate să prezinte Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor propuneri în legătură cu clasarea în tezaur a bunurilor culturale mobile deţinute.
______
*) A se vedea nota de subsol de la art. 56 alin. (2).
(2)În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi*) cultele religioase, precum şi instituţiile publice nespecializate sunt obligate să depună la serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii în a căror rază teritorială îşi au sediul inventarul de bunuri culturale mobile deţinute, în vederea efectuării operaţiunilor de clasare.
______
*) A se vedea nota de subsol de la art. 56 alin. (2).
(3)Termenul de finalizare a procedurii de clasare este de 6 luni pentru bunurile culturale mobile prevăzute la alin. (1) şi (2), care sunt supuse acestei proceduri în primele 9 luni de aplicare a prezentei legi.
Art. 93
(1)Bunurile culturale mobile depuse în custodia unor instituţii publice după data de 31 decembrie 1947 vor fi restituite de către instituţiile deţinătoare persoanelor fizice sau juridice care le-au depus, potrivit dreptului comun, la cererea scrisă a acestora, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.
(2)Bunurile culturale mobile preluate înainte de 6 septembrie 1940 de autorităţi ale statului nu pot fi revendicate; bunurile culturale mobile preluate ilegal de autorităţi ale statului după data de 6 septembrie 1940 pot fi revendicate de proprietarii de drept şi vor fi restituite acestora de către instituţiile care le deţin, pe baza unei hotărâri judecătoreşti definitive. Acţiunile în justiţie pentru revendicare sunt scutite de taxe judiciare de timbru. Instituţiile deţinătoare de arhive privind bunurile culturale mobile sunt obligate să permită accesul la documentele privind provenienţa şi preluarea acestora.
(3)Bunurile culturale mobile clasate, care fac obiectul restituirii în condiţiile alin. (2), pot fi transmise proprietarilor de drept numai după garantarea în scris, de către aceştia, a respectării dispoziţiilor prezentei legi.
(4)În cazul în care obiectul restituirii prevăzut la alin. (2) îl reprezintă colecţii formate din mai multe bunuri culturale mobile aflate în procedură de clasare, acestea pot fi retrocedate proprietarilor, anual, pe părţi din colecţii, pe măsură ce acestea au fost clasate.
Art. 94
(1)Operele de artă plastică şi fotografică, operele de artă decorativă sau de cult, operele cu caracter etnografic, ale meşteşugarilor populari, precum şi alte opere create de autori în viaţă nu pot face obiectul clasării.
(2)Bunurile culturale prevăzute la alin. (1) pot fi exportate definitiv sau temporar fără nicio restricţie.
Art. 95
În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi*) declaraţiile persoanelor fizice, precum şi fişierele alfabetice sau pe domenii, completate ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 63/1974 privind ocrotirea patrimoniului cultural naţional al Republicii Socialiste România, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 137 din 2 noiembrie 1974, abrogată prin Decretul nr. 90/1990 privind înfiinţarea şi organizarea Comisiei Muzeelor şi Colecţiilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 6 februarie 1990, aflate în păstrarea serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi a Institutului Naţional al Patrimoniului, se inventariază, se sigilează şi se predau Arhivelor Naţionale.
______
*) A se vedea nota de subsol de la art. 56 alin. (2).
Art. 96
În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi*), în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române din Ministerul Afacerilor Interne se organizează structuri specializate în prevenirea, descoperirea şi urmărirea faptelor ilegale la regimul bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil.
______
*) A se vedea nota de subsol de la art. 56 alin. (2).
Art. 97
În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi*) Ministerul Finanţelor Publice, cu avizul Ministerului Culturii, va crea, în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, structuri specializate în prevenirea şi combaterea traficului ilegal cu bunuri culturale mobile.
______
*) A se vedea nota de subsol de la art. 56 alin. (2).
Art. 98
Ministerul Culturii, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Apărării Naţionale vor asigura, printr-un program de acţiuni coordonate, protecţia şi integritatea bunurilor culturale mobile clasate, aflate în instituţii specializate şi nespecializate, în instituţii de cult, precum şi în colecţii private, împotriva riscurilor ce decurg din calamităţi naturale, tulburări publice sau conflicte armate.
Art. 99
(1)Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I**).
______
**) A se vedea nota de subsol de la art. 90 alin. (1).
(2)La aceeaşi dată se abrogă dispoziţiile art. 2 alin. 2, art. 3-5, art. 9, 11 şi 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1992 privind unele măsuri pentru protecţia patrimoniului cultural naţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 august 1992, aprobată cu modificări prin Legea nr. 11/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 14 martie 1994, şi dispoziţiile art. 3 lit. a) şi b), art. 4, 6, art. 8 alin. (1) lit. d), art. 9 lit. b) şi d), art. 11, 15, 20, 25, art. 27 alin. (1), art. 28 şi ale art. 30 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 31 august 1994, aprobată şi modificată prin Legea nr. 41/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 30 mai 1995, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
-****-
______
*) Republicată în temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 182/2000 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 9 decembrie 2008 şi ulterior a fost modificată şi completată prin:
- Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea nr. 97/2010 pentru completarea art. 99 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 27 mai 2010;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2011 pentru reorganizarea unor instituţii aflate în subordinea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, precum şi pentru reducerea unor cheltuieli, aprobată prin Legea nr. 179/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 17 octombrie 2011.
ANEXĂ: CATEGORII DE BUNURI CULTURALE ce pot face obiectul restituirii, respectiv al recuperării, în înţelesul cap. IX şi X
1.Obiecte arheologice mai vechi de 100 de ani, care provin din:
a)descoperiri şi săpături arheologice, terestre sau subacvatice;
b)situri arheologice;
c)colecţii arheologice.
2.Elemente provenite din dezmembrarea unui monument artistic, istoric sau religios, ce constituie parte integrantă din acesta, mai vechi de 100 de ani.
3.Picturi sau tablouri realizate integral de mână, în orice tehnică şi pe orice tip de suport.
4.Mozaicuri, altele decât cele incluse la pct. 1 sau la pct. 2, şi desene realizate integral de mână, în orice tehnică şi pe orice tip de suport.
5.Gravuri originale, stampe, serigrafii şi litografii, împreună cu matriţele şi primele exemplare imprimate ale acestora.
6.Producţii originale de artă statuară sau sculpturi şi copii executate prin acelaşi procedeu ca şi originalul, altele decât cele incluse la pct. 1.
7.Fotografii, filme şi negativele acestora.
8.Incunabule şi manuscrise, inclusiv hărţi şi partituri muzicale, ca exemplare individuale sau în colecţii.
9.Cărţi mai vechi de 100 de ani, ca exemplare izolate sau în colecţii.
10.Hărţi imprimate mai vechi de 200 de ani.
11.Arhive şi componente ale acestora, de orice tip, în orice tehnică, având elemente mai vechi de 50 de ani.
12._
a)Colecţii şi specimene provenind din colecţii de zoologie, botanică, mineralogie sau anatomie;
b)Colecţii cu semnificaţie istorică, paleontologică, etnografică sau numismatică.
13.Mijloace de transport mai vechi de 75 de ani.
14.Orice alt bun cultural mobil neinclus în categoriile prevăzute la pct. 1-13, mai vechi de 50 de ani.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 259 din data de 9 aprilie 2014






LEGE nr. 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice*) - Republicare
.

(la data 17-Jul-2008 reglementat de Norme Metodologice din 2008 )
TITLUL I: Dispoziţii generale
Art. 1
(1)Prezenta lege reglementează regimul juridic general al monumentelor istorice.
(2)În sensul prezentei legi, monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcţii şi terenuri situate pe teritoriul României, semnificative pentru istoria, cultura şi civilizaţia naţională şi universală.
(3)Regimul de monument istoric este conferit prin clasarea acestor bunuri imobile conform procedurii prevăzute în prezenta lege.
(4)Pot fi clasate ca monumente istorice bunurile imobile situate în afara graniţelor, proprietăţi ale statului român, cu respectarea legislaţiei statului pe teritoriul căruia se află.
Art. 2
(1)Monumentele istorice fac parte integrantă din patrimoniul cultural naţional şi sunt protejate prin lege.
(2)Activităţile şi măsurile de protejare a monumentelor istorice se realizează în interes public. În condiţiile prezentei legi intervenţiile asupra monumentelor istorice pot constitui cauză de utilitate publică.
(3)În sensul prezentei legi, prin protejare se înţelege ansamblul de măsuri cu caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic menite să asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, evidenţa, conservarea, inclusiv paza şi întreţinerea, consolidarea, restaurarea, punerea în valoare a monumentelor istorice şi integrarea lor social-economică şi culturală în viaţa colectivităţilor locale.
(4)Pentru protejarea monumentelor istorice se stabilesc prin lege măsuri stimulative cu caracter economic sau de altă natură.
(5)Asupra monumentelor istorice se pot aplica servituţi de utilitate publică instituite potrivit legii.
Art. 3
Conform prezentei legi se stabilesc următoarele categorii de monumente istorice, bunuri imobile situate suprateran, subteran şi subacvatic:
a)monument - construcţie sau parte de construcţie, împreună cu instalaţiile, componentele artistice, elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea, precum şi lucrări artistice comemorative, funerare, de for public, împreună cu terenul aferent delimitat topografic, care constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;
b)ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale care împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;
c)sit - teren delimitat topografic cuprinzând acele creaţii umane în cadru natural care sunt mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific, tehnic sau al peisajului cultural.
Art. 4
(1)Monumentele istorice aparţin fie domeniului public sau privat al statului, al judeţelor, oraşelor sau comunelor, fie sunt proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice.
(2)Monumentele istorice proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile; aceste monumente istorice pot fi date în administrare instituţiilor publice, pot fi concesionate, date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică sau închiriate, în condiţiile legii, cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor sau, după caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.
(la data 02-Feb-2006 Art. 4, alin. (2) din titlul I a se vedea referinte de aplicare din Ordonanta 21/2006 )
(la data 25-Sep-2007 Art. 4, alin. (2) din titlul I a se vedea referinte de aplicare din Norme Metodologice din 2007 )
(3)Monumentele istorice aparţinând domeniului privat pot face obiectul circuitului civil în condiţiile stabilite prin prezenta lege.
(4)Monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condiţiile exercitării dreptului de preemţiune ale statului român, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa A, sau prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa B, ori al unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, potrivit prezentei legi, sub sancţiunea nulităţii absolute a vânzării.
(5)Proprietarii, persoane fizice sau juridice de drept privat, care intenţionează să vândă monumente istorice, transmit serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor înştiinţarea privind intenţia de vânzare, însoţită de documentaţia stabilită prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(6)Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor transmit Ministerului Culturii şi Cultelor înştiinţarea, documentaţia şi propunerea de răspuns, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea acestora.
(7)Termenul de exercitare a dreptului de preemţiune al statului este de maximum 25 de zile de la data înregistrării înştiinţării, documentaţiei şi a propunerii de răspuns la Ministerul Culturii şi Cultelor sau, după caz, la serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor; titularii dreptului de preemţiune vor prevedea în bugetul propriu sumele necesare destinate exercitării dreptului de preemţiune; valoarea de achiziţionare se negociază cu vânzătorul.
(8)În cazul în care Ministerul Culturii şi Cultelor sau serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor nu îşi exercită dreptul de preemţiune în termenul prevăzut la alin. (7), acest drept se transferă autorităţilor publice locale, care îl pot exercita în maximum 15 zile.
(9)Comunicările privind neexercitarea dreptului de preemţiune au termen de valabilitate pentru întregul an calendaristic în care au fost emise, inclusiv pentru situaţiile în care monumentul istoric este vândut de mai multe ori.
(10)În condiţiile legii, în vederea protejării monumentelor istorice se poate proceda, în cazuri extreme, la strămutarea acestora.
(11)Monumentele istorice care se află pe teritoriul României şi care sunt proprietatea altor state sunt protejate în condiţiile prezentei legi.
Art. 5
În actele de înstrăinare, concesionare, închiriere, dare în administrare sau dare în folosinţă gratuită a monumentelor istorice se va menţiona regimul de monument istoric al imobilelor şi obligaţia protejării acestora potrivit prezentei legi.
Art. 6
(1)Paza, întreţinerea, conservarea, consolidarea, restaurarea şi punerea în valoare prin mijloace adecvate a monumentelor istorice revin, după caz, proprietarilor sau titularilor altor drepturi reale asupra acestora, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(2)În cazul în care un monument istoric nu are proprietar cunoscut, obligaţiile decurgând din prezenta lege revin autorităţii administraţiei publice locale din unitatea administrativă pe al cărei teritoriu este situat monumentul istoric sau autorităţilor administraţiei publice centrale.
Art. 7
(1)Statul garantează şi asigură protejarea monumentelor istorice în condiţiile stabilite prin prezenta lege.
(2)Ministerul Culturii şi Cultelor este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate care elaborează strategiile şi normele specifice de protejare a monumentelor istorice, urmăreşte şi asigură aplicarea lor.
(3)Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, instituţiile de specialitate subordonate acestora şi autorităţile administraţiei publice locale colaborează şi răspund, după caz, de activitatea de protejare a monumentelor istorice.
(4)Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate şi instituţiile din subordinea acestora, precum şi autorităţile administraţiei publice locale cooperează cu proprietarii monumentelor istorice, persoane fizice sau juridice, cu deţinătorii şi administratorii acestora, precum şi cu instituţiile publice şi organizaţiile neguvernamentale din domeniul protejării monumentelor istorice şi îi sprijină în condiţiile legii.
TITLUL II: Protejarea monumentelor istorice
CAPITOLUL I: Monumentele istorice
Art. 8
(la data 17-Jul-2008 Art. 8 din titlul II, capitolul I reglementat de capitolul III din Norme Metodologice din 2008 )
(la data 17-Jul-2008 Art. 8 din titlul II, capitolul I reglementat de Art. 2 din capitolul I din Norme Metodologice din 2008 )
(1)Monumentele istorice se clasează astfel:
a)în grupa A - monumentele istorice de valoare naţională şi universală;
b)în grupa B - monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local.
(2)Clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, conform procedurii de clasare prevăzute de prezenta lege.
(3)Monumentele istorice clasate în grupele prevăzute la alin. (1) şi zonele de protecţie a acestora, aflate în proprietate publică, pot fi declarate, potrivit legii, de interes public naţional sau local, după caz, prin hotărâre a Guvernului iniţiată de Ministerul Culturii şi Cultelor, respectiv prin hotărâre a consiliilor locale, judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.
Art. 9
(1)Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protecţie, delimitată pe baza reperelor topografice, geografice sau urbanistice, în funcţie de trama stradală, relief şi caracteristicile monumentului istoric, după caz, prin care se asigură conservarea integrată şi punerea în valoare a monumentului istoric şi a cadrului său construit sau natural.
(2)Delimitarea şi instituirea zonei de protecţie se realizează, simultan cu clasarea bunului imobil ca monument istoric, în condiţiile legii.
(3)Autorităţile publice locale competente vor include în planurile urbanistice şi în regulamentele aferente zonele de protecţie delimitate conform alin. (2).
(4)În zona de protecţie pot fi instituite servituţi de utilitate publică şi reglementări speciale de construire prin planurile şi regulamentele de urbanism aprobate şi avizate conform legii.
(5)În zonele de protecţie a monumentelor istorice care sunt lăcaşuri de cult este interzisă desfăşurarea în aer liber, în perioada în care în cadrul acestora se desfăşoară serviciu religios, a unor manifestări care, prin poluarea sonoră sau vizuală pe care o produc, pot impieta asupra desfăşurării serviciului religios.
(6)Prin excepţie, se pot organiza manifestări de genul celor prevăzute la alin. (5), cu acordul autorităţii religioase care administrează lăcaşul, în condiţii care să nu impieteze asupra desfăşurării serviciului religios.
Art. 10
(1)Monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate sau de starea lor de conservare.
(2)Protejarea monumentelor istorice este parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economico-socială, turistică, urbanistică şi de amenajare a teritoriului, la nivel naţional şi local.
(3)Exproprierea pentru cauză de utilitate publică a monumentelor istorice şi a zonelor de protecţie a acestora sau instituirea unor servituţi poate fi iniţiată şi aplicată numai cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.
(4)Aplicarea de servituţi care au drept consecinţă desfiinţarea, distrugerea parţială sau degradarea monumentelor istorice şi a zonelor lor de protecţie este interzisă.
Art. 11
(1)Orice intervenţie asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor din zona lor de protecţie, precum şi orice modificare a situaţiei juridice a monumentelor istorice se fac numai în condiţiile stabilite prin prezenta lege.
(2)Desfiinţarea, distrugerea parţială sau totală, profanarea, precum şi degradarea monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţionează conform legii.
CAPITOLUL II: Inventarierea şi clasarea monumentelor istorice
(la data 17-Jul-2008 titlul II, capitolul II reglementat de capitolul II din Norme Metodologice din 2008 )
(la data 17-Jul-2008 titlul II, capitolul II reglementat de Art. 1 din capitolul I din Norme Metodologice din 2008 )
Art. 12
(1)Inventarierea monumentelor istorice reprezintă acţiunea de strângere a totalităţii informaţiilor, documentelor, studiilor, cercetărilor şi a documentaţiilor cu privire la identificarea imobilelor susceptibile de a dobândi calitatea de monument istoric, a imobilelor clasate ca monumente istorice, a  monumentelor istorice declasate, precum şi a celor distruse sau dispărute.
(la data 17-Jul-2008 Art. 12, alin. (1) din titlul II, capitolul II reglementat de Art. 3 din capitolul I din Norme Metodologice din 2008 )
(2)Inventarul monumentelor istorice reprezintă o bază de date, actualizată permanent prin operaţiunile necesare de corelare, în vederea asigurării unei informări permanente şi exacte în legătură cu situaţia imobilelor monumente istorice.
(3)Clasarea este procedura prin care se conferă regim de monument istoric unui bun imobil conform art. 8.
(la data 17-Jul-2008 Art. 12, alin. (3) din titlul II, capitolul II reglementat de capitolul IV din Norme Metodologice din 2008 )
(4)Inventarierea şi clasarea se realizează potrivit dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege şi în conformitate cu normele metodologice de inventariere şi clasare a monumentelor istorice, aprobate prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(5)Pentru realizarea inventarierii monumentelor istorice, autorităţile şi instituţiile publice competente comunică serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, la solicitarea acestora, date privind situaţia juridică a imobilelor.
Art. 13
(1)Procedura de clasare se declanşează de către direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, astfel:
1.din oficiu, în următoarele situaţii:
a)pentru bunurile imobile aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale;
b)pentru bunurile imobile aflate în proprietatea cultelor religioase;
c)pentru bunurile imobile descoperite întâmplător sau în cadrul unor cercetări arheologice sistematice;
2.la cererea sau, după caz, la propunerea:
a)proprietarului bunului imobil;
b)primarului localităţii, a consiliului local sau judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pe al cărui teritoriu administrativ se află bunul imobil în cauză;
c)Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, a Comisiei Naţionale de Arheologie sau a Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor;
d)asociaţiilor şi fundaţiilor legal constituite, cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice;
e)instituţiilor publice cu atribuţii în domeniu.
(2)Dosarul de clasare sau de declasare este întocmit de serviciile deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, de regulă, prin experţi autorizaţi sau specialişti atestaţi înscrişi în registrele Ministerului Culturii şi Cultelor şi se înaintează compartimentului de specialitate din Ministerul Culturii şi Cultelor, care îl analizează şi îl prezintă, după caz, Comisiei Naţionale de Arheologie şi/sau Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice spre analiză şi propuneri. Secretarul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice elaborează proiectul de ordin de clasare sau de declasare, pe care îl înaintează ministrului culturii şi cultelor spre aprobare.
(3)Bunul imobil se clasează prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4)Comunicarea de clasare sau de declasare, respectiv, după caz, răspunsul motivat privind neclasarea sau nedeclasarea, se comunică proprietarului şi titularilor altor drepturi reale, precum şi autorităţii administraţiei publice locale de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii lor de la Ministerul Culturii şi Cultelor sau de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, după caz.
Art. 14
(1)Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor au obligaţia de a comunica de îndată proprietarului, titularului dreptului de administrare sau, respectiv, titularului altui drept real asupra bunului imobil declanşarea procedurii de clasare sau de declasare.
(2)De la data comunicării către proprietar sau către titularul altor drepturi reale a declanşării procedurii de clasare şi până la publicarea ordinului de clasare sau până la comunicarea neclasării, după caz, dar nu mai mult de 12 luni, bunului imobil în cauză i se aplică regimul juridic al monumentelor istorice.
Art. 15
(1)Comunicarea de clasare, de declasare sau răspunsul privind neclasarea sau nedeclasarea pot fi contestate de proprietarul bunului imobil în cauză la Ministerul Culturii şi Cultelor în termen de 30 de zile de la data comunicării; contestaţia se soluţionează în termen de 30 de zile de la înregistrare.
(2)În cazul în care prin votul a două treimi din numărul membrilor Comisia Naţională a Monumentelor Istorice susţine hotărârea iniţială de clasare sau de neclasare, ministrul culturii şi cultelor este îndreptăţit să respingă contestaţia.
(3)În cazul în care contestatarul nu este mulţumit de răspunsul primit, acesta se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.
(4)În cazul în care ordinul de clasare a fost contestat în condiţiile legii, acesta rămâne definitiv după epuizarea căilor de atac.
(5)În cazul în care ordinul de clasare nu este contestat în condiţiile legii, acesta rămâne definitiv după 30 de zile de la comunicarea lui în scris proprietarului şi autorităţilor administraţiei publice locale.
(6)La data rămânerii definitive a comunicării de declasare sau de la data comunicării răspunsului privind neclasarea, regimul de monument istoric al bunului încetează, iar reluarea procedurii de clasare sau de declasare nu poate interveni înainte de 3 ani, în absenţa descoperirii unor elemente noi care să o justifice.
(7)În situaţia introducerii unei acţiuni în contencios administrativ împotriva ordinului de clasare sau a comunicării declanşării procedurii de clasare, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile, asupra bunului imobil în cauză se aplică regimul juridic al monumentelor istorice.
Art. 16
(1)Ordinul de clasare sau de declasare se publică, prin grija Ministerului Culturii şi Cultelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă.
(2)Calitatea de monument istoric a bunului imobil respectiv se înscrie de către proprietar, fără taxă, în Cartea funciară, în termen de 30 de zile de la data publicării ordinului de clasare în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(la data 16-Mar-2005 Art. 16, alin. (2) din titlul II, capitolul II a se vedea referinte de aplicare din Ordinul 2237/2004 )
Art. 17
(la data 24-Jun-2003 Art. 17 din titlul II, capitolul II a se vedea referinte de aplicare din Metodologie din 2003 )
(1)În termen de 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului de clasare, direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, întocmesc şi comunică proprietarului actul prin care sunt precizate condiţiile şi regulile de utilizare sau de exploatare şi de întreţinere a bunului imobil în cauză, denumit Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric, care însoţeşte actele de proprietate, de concesiune sau de închiriere pe tot parcursul existenţei imobilului în cauză.
(2)Metodologia de întocmire şi conţinutul Obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric se aprobă în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3)Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric este servitute constituită în folosul imobilului şi se înscrie în Cartea funciară de către proprietar în termen de 30 de zile de la data comunicării ei.
Art. 18
(1)Monumentele istorice, zonele de protecţie şi zonele construite protejate, definite potrivit legii, se evidenţiază în planurile de amenajare a teritoriului şi în planurile urbanistice ale unităţilor administrativ-teritoriale.
(2)În condiţiile legii şi în baza avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, în scopul protejării valorilor de patrimoniu cultural ce au determinat instituirea zonei construite protejate, autorităţile publice locale pot institui servituţi, pot interzice desfiinţarea sau modificarea construcţiilor.
(3)Calitatea de monument istoric, precum şi cea de zonă construită protejată, de oraş istoric sau de sat istoric se marchează printr-un însemn distinctiv amplasat de reprezentanţii primăriilor pe monumentul istoric, la intrarea în zona construită protejată sau în oraşul istoric ori satul istoric, după caz, în conformitate cu normele metodologice aprobate prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. Costul însemnelor distinctive se suportă de către autorităţile publice locale.
(la data 16-Mar-2005 Art. 18, alin. (3) din titlul II, capitolul II a se vedea referinte de aplicare din Norme Metodologice din 2004 )
Art. 19
(la data 17-Jul-2008 Art. 19 din titlul II, capitolul II reglementat de capitolul V din Norme Metodologice din 2008 )
(1)În sensul prezentei legi, prin declasare se înţelege radierea din Lista monumentelor istorice a unui bun imobil sau a unei părţi din acesta, prin menţionarea în listă a ordinului de declasare.
(2)Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor comunică proprietarului, titularului dreptului de administrare sau titularului altui drept real asupra monumentului istoric declasat, după caz, în maximum 5 zile de la publicarea ordinului de declasare, efectuarea radierii.
(3)Declasarea monumentelor istorice urmează aceeaşi procedură ca cea prevăzută pentru clasare. Ea este declanşată din oficiu în oricare dintre situaţiile următoare:
a)descărcarea de sarcină arheologică, în cazul siturilor arheologice, conform avizului Comisiei Naţionale de Arheologie;
b)dispariţia monumentului istoric;
c)constatarea pierderii calităţii de monument istoric a imobilului.
(4)Erorile materiale din Lista monumentelor istorice pot fi îndreptate din oficiu sau în urma solicitării oricărei persoane interesate.
Art. 20
(la data 17-Jul-2008 Art. 20 din titlul II, capitolul II reglementat de capitolul VI din Norme Metodologice din 2008 )
Schimbarea grupei de clasare a monumentelor istorice se face potrivit procedurii prevăzute pentru clasare.
Art. 21
(la data 17-Jul-2008 Art. 21 din titlul II, capitolul II reglementat de capitolul VII din Norme Metodologice din 2008 )
(1)Clasarea de urgenţă este procedura excepţională prin care un bun imobil aflat în pericol iminent de distrugere sau de alterare fizică este clasat în grupa A sau B, după caz, în vederea luării măsurilor urgente necesare pentru salvarea sa.
(2)Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor pot declanşa procedura de clasare de urgenţă, din oficiu sau la solicitarea oricărei persoane interesate.
(3)Declanşarea procedurii de clasare de urgenţă se efectuează în maximum 3 zile de la identificarea situaţiei imobilului sau înregistrarea solicitării privind situaţia imobilului, pe baza notei de constatare elaborate de delegatul serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor, al muzeului judeţean, respectiv al muzeului municipiului Bucureşti, sau al autorităţilor administraţiei publice locale, după caz.
(4)Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor comunică imediat în scris proprietarului bunului imobil declanşarea procedurii de clasare de urgenţă a imobilului în Lista monumentelor istorice. De la data comunicării declanşării procedurii de clasare de urgenţă până la finalizarea procedurii, imobilului i se aplică regimul juridic al monumentelor istorice.
(5)Împotriva declanşării procedurii de clasare de urgenţă sau a ordinului de clasare de urgenţă, proprietarul se poate adresa instanţei de contencios administrativ.
(6)Până la soluţionarea litigiului, bunului imobil în cauză i se aplică regimul juridic al monumentelor istorice.
(7)La solicitarea serviciilor deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, proprietarii imobilelor propuse pentru clasare din oficiu sau de urgenţă vor transmite acestora documentele necesare completării dosarului de clasare.
Art. 22
(1)Lista monumentelor istorice cuprinde monumentele istorice clasate în grupa A sau B şi se întocmeşte de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice.
(2)Lista monumentelor istorice se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se actualizează la fiecare 5 ani.
(3)Lista monumentelor istorice stă la baza întocmirii cadastrului de specialitate al monumentelor istorice, a planurilor de amenajare a teritoriului şi a planurilor urbanistice.
CAPITOLUL III: Intervenţii asupra monumentelor istorice
Art. 23
(1)Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului emis de către Ministerul Culturii şi Cultelor sau, după caz, de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.
(2)În sensul prezentei legi, intervenţiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt:
a)toate lucrările de cercetare, conservare, construire, extindere, consolidare, restructurare, amenajări peisagistice şi de punere în valoare, care modifică substanţa sau aspectul monumentelor istorice;
b)executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;
c)amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcţii de protecţie, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe şi în monumente istorice;
d)schimbări ale funcţiunii sau destinaţiei monumentelor istorice, inclusiv schimbările temporare;
e)strămutarea monumentelor istorice;
f)amenajări de căi de acces, pietonale şi carosabile, utilităţi anexe, indicatoare, inclusiv în zonele de protecţie a monumentelor istorice.
(3)Autorizaţia de construire, autorizaţia de desfiinţare, precum şi autorizaţiile referitoare la intervenţiile prevăzute la alin. (2) se eliberează numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor sau, după caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi cu celelalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
(4)Autorizaţiile prevăzute la alin. (3), emise fără avizul instituţiilor abilitate prin lege şi fără respectarea condiţiilor acestora, sunt nule de drept.
(5)Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric face parte integrantă din Cartea tehnică a construcţiei. În situaţia în care aceasta nu există, Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric ţine locul documentaţiei tehnice de utilizare a bunului imobil, în condiţiile legii.
Art. 24
(1)Intervenţiile care se efectuează asupra imobilelor care nu sunt monumente istorice, dar care se află în zone de protecţie a monumentelor istorice sau în zone construite protejate se autorizează pe baza avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau, după caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi a celorlalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
(2)Toate intervenţiile care se efectuează asupra monumentelor istorice, altele decât cele de schimbare a funcţiunii sau a destinaţiei, de întreţinere sau de reparaţii curente, indiferent de sursa lor de finanţare şi de regimul de proprietate a imobilului, se fac cu specialişti şi experţi atestaţi şi sub inspecţia şi controlul propriu ale Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, respectiv ale serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, în condiţiile legii.
(la data 13-May-2010 Art. 24, alin. (2) din titlul II, capitolul III modificat de Art. II, punctul 1. din Ordonanta urgenta 43/2010 )
(3)În condiţiile legii, în cazul realizării de lucrări neautorizate, fără avize sau care încalcă avizele de specialitate, personalul de inspecţie abilitat are dreptul să întrerupă lucrările până la intrarea în legalitate, să aplice sancţiuni şi, după caz, să dispună revenirea la situaţia iniţială şi să sesizeze organele de cercetare penală.
(4)Elaborarea expertizelor tehnice, a proiectelor de consolidare, restaurare, verificarea tehnică a proiectelor şi dirigentarea lucrărilor se efectuează numai de experţi şi/sau specialişti atestaţi de către Ministerul Culturii şi Cultelor, cu respectarea exigenţelor specifice domeniului monumentelor istorice şi a cerinţelor privind calitatea lucrărilor în construcţii.
(5)Protejarea şi conservarea monumentelor istorice reprezentând descoperiri arheologice rămase decopertate se fac, în condiţiile legii, de către investitori, sub coordonarea responsabilului ştiinţific al şantierului şi a instituţiei organizatoare.
TITLUL III: Instituţii şi organisme de specialitate cu atribuţii în protejarea monumentelor istorice
CAPITOLUL I: Instituţii
Art. 25
(1)Ministerul Culturii şi Cultelor elaborează şi asigură aplicarea strategiei naţionale şi urmăreşte respectarea prevederilor legale şi a normelor şi metodologiilor din domeniul protejării monumentelor istorice.
(2)Ministerul Culturii şi Cultelor asigură îndeplinirea angajamentelor statului asumate prin convenţiile internaţionale referitoare la protecţia monumentelor istorice, la care România este parte.
(3)Ministerul Culturii şi Cultelor reprezintă statul în relaţia cu proprietarii de monumente istorice şi cu titularii altor drepturi reale asupra acestora.
(4)Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, potrivit prevederilor prezentei legi, Ministerul Culturii şi Cultelor organizează compartimente de specialitate în aparatul propriu, precum şi instituţii subordonate, având drept atribuţii activităţile de cercetare, inventariere, avizare, inspecţie şi control, conservare, restaurare şi punere în valoare a monumentelor istorice.
Art. 26
(1)în vederea protejării monumentelor istorice Ministerul Culturii şi Cultelor îndeplineşte, direct sau prin serviciile sale publice deconcentrate ori prin alte instituţii publice subordonate, următoarele atribuţii:
1.organizează sistemul naţional de cercetare, inventariere, clasare a monumentelor istorice, de elaborare a reglementărilor din domeniu, de inspecţie şi control al monumentelor istorice;
2.avizează reglementările, normele şi metodologiile cu aplicabilitate pentru domeniul monumentelor istorice, în cazul în care acestea sunt elaborate de alte autorităţi decât Ministerul Culturii şi Cultelor;
3.conferă, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, regimul de monument istoric;
4.publică Lista monumentelor istorice, întocmită de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi o actualizează, potrivit legii, la fiecare 5 ani;
5.face propuneri pentru cuprinderea în proiectul bugetului de stat a sumelor necesare în vederea finanţării cheltuielilor pentru protejarea monumentelor istorice;
6.emite avizele necesare în vederea eliberării autorizaţiilor de construire pentru lucrările şi intervenţiile asupra monumentelor istorice;
7.emite avizul privind documentaţiile de urbanism din zonele de protecţie a monumentelor istorice şi din zonele construite protejate;
(la data 01-Feb-2016 Art. 26, alin. (1), punctul 7. din titlul III, capitolul I modificat de Art. 1, punctul 1. din Ordonanta 10/2016 )
8.emite avizul privind studiile de fundamentare istorico-ştiinţifică pentru delimitarea zonelor de protecţie a monumentelor istorice sau a zonelor construite protejate, ale secţiunilor de specialitate din planurile de amenajare a teritoriului şi planurilor urbanistice, precum şi pentru proiectele de restaurare a monumentelor istorice;
9.emite avizul pentru Planul de amenajare a teritoriului naţional - secţiunea "Zone construite protejate", precum şi pentru secţiunile de specialitate din planurile de amenajare a teritoriului care au ca obiect monumente istorice sau zone construite protejate;
10.emite avizele pentru secţiunile de specialitate din planurile urbanistice generale ale unităţilor administrativ-teritoriale, planurile urbanistice zonale, precum şi din planurile urbanistice de detaliu, care au ca obiect monumente istorice sau zone construite protejate;
11.emite avizele pentru intervenţii asupra imobilelor situate în zonele de protecţie a monumentelor istorice şi în zonele construite protejate, pentru care nu există regulamente de construcţie avizate conform pct. 7;
12.iniţiază, atunci când este necesar, sau solicită consiliilor judeţene sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, exproprierea pentru cauză de utilitate publică a monumentelor istorice, în vederea salvării acestora de la distrugere şi degradare;
13.coordonează, prin diriginţi de specialitate ai Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice, atestaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor, lucrările de conservare, consolidare şi restaurare a monumentelor istorice, atunci când intervenţiile sunt finanţate total sau parţial din fondurile alocate de Ministerul Culturii şi Cultelor;
14.asigură inspecţia şi controlul propriu la monumentele istorice privind starea lor de conservare şi respectarea avizelor de specialitate emise, precum şi controlul propriu al şantierelor având drept obiect monumentele istorice, indiferent de regimul de proprietate şi de grupa monumentului istoric, de natura operaţiunilor şi de sursa lor de finanţare;
15.constată contravenţii şi aplică sancţiuni prin împuterniciţii săi şi ia măsurile corespunzătoare de sesizare a organelor de cercetare penală, în cazul infracţiunilor;
16.instituie, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Registrul specialiştilor, Registrul experţilor şi verificatorilor tehnici;
(la data 13-May-2010 Art. 26, alin. (1), punctul 16. din titlul III, capitolul I modificat de Art. II, punctul 2. din Ordonanta urgenta 43/2010 )
17.emite atestate pentru specialiştii şi experţii în domeniul protejării monumentelor istorice, în conformitate cu metodologia aprobată prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
(la data 09-Sep-2010 Art. 26, alin. (1), punctul 17. din titlul III, capitolul I reglementat de Norme Metodologice din 2010 )
(la data 13-May-2010 Art. 26, alin. (1), punctul 18. din titlul III, capitolul I abrogat de Art. II, punctul 3. din Ordonanta urgenta 43/2010 )
19.avizează reglementările, normele şi metodologiile elaborate de autorităţile şi instituţiile publice abilitate, privind:
a)organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de educaţie, formare, specializare şi perfecţionare a specialiştilor din domeniul protejării monumentelor istorice;
b)prevenirea şi stingerea incendiilor la monumente istorice;
c)măsurile de protecţie specială a monumentelor istorice în caz de conflict armat, de protecţie împotriva actelor de terorism sau în situaţii de urgenţă;
d)stabilirea planurilor şi măsurilor de prevenire a distrugerilor cauzate de calamităţi sau dezastre naturale la monumente istorice;
e)înlăturarea sau diminuarea factorilor poluanţi la monumente istorice şi în zonele de protecţie a acestora;
f)elaborarea cadastrului monumentelor istorice;
20.avizează folosirea materialelor, tehnicilor şi tehnologiilor noi pentru restaurarea monumentelor istorice;
21.susţine, în condiţiile legii, programe şi proiecte de revitalizare şi punere în valoare a monumentelor istorice, hotărăşte strategii şi cofinanţează programe şi publicaţii pentru animarea culturală şi stimularea interesului public faţă de monumentele istorice;
22.instituie şi controlează amplasarea însemnului distinctiv care atestă regimul de monument istoric al unui bun imobil, în vederea protejării sale în timp de pace sau de conflict armat;
23.colaborează cu organizaţiile neguvernamentale, în condiţiile legii, la realizarea de programe şi proiecte de protejare a monumentelor istorice;
24.asigură funcţionarea, logistica, secretariatul şi sediul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru comisiile regionale ale monumentelor istorice;
25.colaborează cu organismele internaţionale interesate şi participă, în cooperare cu acestea, la finanţarea programelor de protejare a monumentelor istorice, inclusiv a celor înscrise în Lista Patrimoniului Mondial;
26.exercită, în numele statului, dreptul de preemţiune asupra monumentelor istorice clasate în grupa A;
27.iniţiază, la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, după caz, a Comisiei Naţionale de Arheologie, proiecte de hotărâre a Guvernului privind acordarea statutului de oraş istoric sau sat istoric;
28.finanţează editarea şi publicarea Revistei monumentelor istorice şi a Buletinului monumentelor istorice.
(2)În situaţii de urgenţă, stări potenţial generatoare de situaţii de urgenţă, situaţii care privesc siguranţa naţională sau în alte situaţii excepţionale, Ministerul Culturii şi Cultelor poate emite avize de urgenţă pentru intervenţii asupra monumentelor istorice, fără consultarea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau, după caz, a Comisiei Naţionale de Arheologie, cu condiţia ca intervenţiile să fie reversibile.
(3)Pentru eliberarea avizelor prevăzute la alin. (1) pct. 6-10 nu se percep taxe sau tarife.
(4)Pentru eliberarea atestatelor, avizelor şi autorizaţiilor prevăzute la alin. (1) pct. 11, 17 şi 18 se percep taxe şi tarife, care se fac venit la Ministerul Culturii şi Cultelor sau la serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi se gestionează în regim extrabugetar, în condiţiile legii, exclusiv pentru acţiuni, proiecte şi programe în domeniul monumentelor istorice.
(5)Nivelul taxelor şi tarifelor care se percep potrivit alin. (3) se stabileşte prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(la data 12-Dec-2009 Art. 27 din titlul III, capitolul I abrogat de Art. 68, litera H. din capitolul IX din Legea 329/2009 )
Art. 28
(1)Oficiul Naţional pentru Protejarea Patrimoniului se reorganizează în Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice, ca instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, finanţat din venituri extrabugetare şi din alocaţii de la bugetul de stat.
(2)Organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice se fac prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de maximum 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, fără a afecta exerciţiul financiar în curs.
(3)Principalele atribuţii ale Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice sunt:
a)gestionarea, în condiţiile legii, a fondurilor destinate cercetării, expertizării şi executării lucrărilor de consolidare-restaurare şi punere în valoare a monumentelor istorice finanţate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor şi încredinţate prin transfer Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice;
b)fundamentarea, în conformitate cu normele privind creditarea, elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor şi aprobate prin hotărâre a Guvernului, a necesarului de credite; propunerea priorităţilor şi evaluarea documentaţiilor prezentate de persoanele de drept privat în vederea obţinerii de credite fără dobândă, cu dobândă redusă sau cu dobânda pieţei, pentru efectuarea de lucrări de protejare la monumentele istorice deţinute;
(la data 10-Jun-2003 Art. 28, alin. (3), litera B. din titlul III, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Norme Metodologice din 2003 )
c)gestionarea, prin acordarea de credite în conformitate cu prevederile lit. b), în regim extrabugetar, a sumelor provenite din aplicarea timbrului monumentelor istorice, precum şi din alte surse cu aceeaşi destinaţie, obţinute în condiţiile legii; sumele încasate din rambursări de credite şi plăţi din dobânzi se utilizează în sistem revolving, cu acelaşi scop;
d)administrarea, în numele Ministerului Culturii şi Cultelor, a monumentelor istorice intrate cu orice titlu în proprietatea statului, altele decât cele administrate de alte instituţii publice; propunerea eficientizării acestora prin promovarea de proiecte şi programe de revitalizare, realizarea de parteneriate sau prin concesionare, dare în folosinţă gratuită ori închiriere, în condiţiile legii;
e)predarea documentaţiilor pentru monumentele istorice la care au fost efectuate lucrări şi recepţii finale Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, pentru actualizarea inventarului monumentelor istorice şi arhivare;
f)punerea la dispoziţie Institutului Naţional al Monumentelor Istorice a documentelor şi informaţiilor deţinute, necesare actualizării inventarului monumentelor istorice;
g)elaborarea reglementărilor, normelor şi metodologiilor specifice domeniului protejării monumentelor istorice privind conţinutul-cadru al documentaţiilor, tarifarea acestora, executarea lucrărilor, organizarea achiziţiilor publice, contractarea şi decontarea lucrărilor;
h)editarea pe orice tip de suport şi comercializarea materialelor privind protejarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice;
i)organizarea şi realizarea altor activităţi specifice atribuţiilor sale, aducătoare de venituri, conform prevederilor legale, inclusiv prin încheierea de contracte cu persoane juridice sau fizice de specialitate, pe care le gestionează în regim extrabugetar;
(la data 13-May-2010 Art. 28, alin. (3), litera J. din titlul III, capitolul I abrogat de Art. II, punctul 4. din Ordonanta urgenta 43/2010 )
(4)Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice preia la data înfiinţării sale întreaga bază materială de execuţie, bunuri mobile şi imobile, care au aparţinut instituţiilor cu activitate în domeniu - Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional, Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, Centrul pentru Administrarea şi Protecţia Patrimoniului Cultural, respectiv Oficiul Naţional pentru Protejarea Patrimoniului.
Art. 29
În vederea realizării măsurilor de protejare a monumentelor istorice, în termen de 60 de zile de la data  intrării în vigoare a prezentei legi, în cadrul serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, se înfiinţează şi se stabilesc atribuţiile Serviciului monumentelor istorice, încadrat cu personal specializat în domeniu.
CAPITOLUL II: Organisme de specialitate
(la data 15-Apr-2013 titlul III, capitolul II a se vedea referinte de aplicare din Ordinul 2173/2013 )
Art. 30
(1)Comisia Naţională a Monumentelor Istorice se reorganizează ca organism ştiinţific de specialitate în domeniul protejării patrimoniului cultural imobil, fără personalitate juridică, care funcţionează pe lângă Ministerul Culturii.
(la data 01-Feb-2016 Art. 30, alin. (1) din titlul III, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 2. dinOrdonanta 10/2016 )
(2)Comisia Naţională a Monumentelor Istorice propune strategiile şi avizarea metodologiilor, normativelor şi măsurilor tehnico-ştiinţifice din domeniul protejării monumentelor istorice.
(3)Comisia Naţională a Monumentelor Istorice este formată din 21 de membri, personalităţi, specialişti şi experţi atestaţi în domeniul protejării monumentelor istorice, numiţi prin ordin al ministrului culturii şi patrimoniului naţional pentru un mandat de 2 ani.
(la data 15-Feb-2011 Art. 30, alin. (3) din titlul III, capitolul II modificat de Art. I, punctul 1. din Ordonanta urgenta 12/2011 )
(4)Comisia Naţională a Monumentelor Istorice este compusă din 21 de membri, este condusă de un preşedinte şi 4 vicepreşedinţi şi funcţionează în baza propriului regulament de organizare şi funcţionare.
(5)Membrii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sunt numiţi de ministrul culturii şi cultelor la propunerea:
a)Academiei Române - 2 membri;
b)Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului - un membru;
c)Ministerului Educaţiei şi Cercetării - 2 membri;
d)organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice - un membru;
e)Ministerului Culturii şi Cultelor - 15 membri, dintre care 8 propuşi de comisiile regionale ale monumentelor istorice.
(6)În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se elaborează Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(7)Comisia Naţională a Monumentelor istorice poate alege ca membri de onoare ai săi specialişti din ţară sau din străinătate, personalităţi ştiinţifice de recunoaştere internaţională din domeniul cercetării şi protejării monumentelor istorice; aceştia sunt propuşi de preşedinte şi sunt validaţi cu votul majorităţii simple a comisiei.
(8)Ministerul Culturii şi Cultelor asigură mijloacele materiale şi financiare necesare pentru funcţionarea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
Art. 31
(1)Independenţa membrilor Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice în adoptarea propunerilor comisiei este garantată prin prezenta lege.
(2)Comisia Naţională a Monumentelor Istorice îşi desfăşoară activitatea prin lucrări în plen, în cadrul Biroului comisiei şi pe secţiuni de specialitate.
(3)Comisia Naţională a Monumentelor Istorice se constituie din 4 secţiuni pe domenii, conduse fiecare de un preşedinte ales din rândul membrilor acestora pentru un mandat de 2 ani; preşedinţii de secţiuni devin vicepreşedinţi ai Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(la data 15-Feb-2011 Art. 31, alin. (3) din titlul III, capitolul II modificat de Art. I, punctul 2. din Ordonanta urgenta 12/2011 )
(4)Preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este numit prin ordin al ministrului culturii şi patrimoniului naţional pentru un mandat de 2 ani.
(la data 15-Feb-2011 Art. 31, alin. (4) din titlul III, capitolul II modificat de Art. I, punctul 2. dinOrdonanta urgenta 12/2011 )
(5)Preşedintele împreună cu vicepreşedinţii şi secretarul formează Biroul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(6)Deciziile Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, ale secţiunilor şi ale Biroului Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice se iau de regulă cu majoritatea simplă a voturilor, cu excepţia cazurilor prevăzute în prezenta lege.
Art. 32
(1)Preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice conduce activitatea acesteia şi o reprezintă pe plan naţional şi internaţional; preşedintele şi vicepreşedinţii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice fac parte din Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Monumentelor Istorice.
(2)Funcţia de secretar al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este îndeplinită de şeful compartimentului de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor. Funcţiile de secretari ai secţiunilor de specialitate ale Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sunt îndeplinite de specialişti din cadrul compartimentului se specialitate al Ministerului Culturii şi Cultelor.
Art. 33
(1)Comisia Naţională a Monumentelor Istorice are următoarele atribuţii:
a)propune aprobarea strategiei naţionale privind protejarea monumentelor istorice, elaborată de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice;
b)formulează priorităţile privind lucrările şi măsurile necesare pentru asigurarea protejării monumentelor istorice, indiferent de situaţia lor juridică şi de sursa de finanţare;
c)propune aprobarea, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, a metodologiilor, normelor, normativelor şi reglementărilor din domeniul protejării monumentelor istorice, elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor sau de instituţiile specializate din subordinea acestuia;
d)propune clasarea, declasarea, neclasarea sau nedeclasarea şi schimbarea grupei de clasare a monumentelor istorice;
e)propune criteriile de atestare a specialiştilor şi experţilor din domeniul protejării monumentelor istorice;
(la data 13-May-2010 Art. 33, alin. (1), litera E. din titlul III, capitolul II modificat de Art. II, punctul 5. din Ordonanta urgenta 43/2010 )
f)propune avizarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - secţiunea "Zone construite protejate";
g)propune avizarea pentru secţiunile de specialitate din planurile privind amenajarea teritoriului care au ca obiect monumentele istorice sau zone construite protejate;
h)propune avizul privind studiile de fundamentare istorico-ştiinţifică pentru delimitarea zonelor de protecţie a monumentelor istorice clasate în grupa A sau a zonelor construite protejate care cuprind monumente istorice clasate în grupa A, ale secţiunilor de specialitate din planurile de amenajare a teritoriului şi planurile urbanistice, precum şi pentru proiectele de restaurare a monumentelor istorice clasate în grupa A;
i)propune avizul pentru planurile urbanistice generale ale unităţilor administrativ-teritoriale, planurile urbanistice zonale, precum şi pentru planurile urbanistice de detaliu, care au ca obiect monumente istorice clasate în grupa A sau zone construite protejate care cuprind monumente istorice clasate în grupa A;
(la data 01-Feb-2016 Art. 33, alin. (1), litera I. din titlul III, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 3. din Ordonanta 10/2016 )
j)propune avizul pentru documentaţiile privind intervenţiile asupra monumentelor istorice sau inscripţionarea monumentelor istorice, având la bază texte avizate de organisme sau instituţii ştiinţifice de specialitate;
k)propune avizul pentru intervenţii asupra imobilelor situate în zonele de protecţie a monumentelor istorice şi în zonele construite protejate, pentru care nu există documentaţii de urbanism avizate conform art. 26 alin. (1) pct. 7;
(la data 01-Feb-2016 Art. 33, alin. (1), litera K. din titlul III, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 3. din Ordonanta 10/2016 )
k1)propune avizul pentru documentaţiile privind soluţiile de intervenţie asupra componentelor artistice ale monumentelor istorice grupa A şi B;
(la data 01-Feb-2016 Art. 33, alin. (1), litera K. din titlul III, capitolul II completat de Art. 1, punctul 4. din Ordonanta 10/2016 )
l)propune monumente istorice pentru a fi incluse în Lista patrimoniului cultural şi natural mondial, precum şi în Lista patrimoniului mondial în pericol, elaborate de UNESCO;
m)propune avizarea folosirii unor materiale, tehnici şi tehnologii noi pentru restaurarea monumentelor istorice, în baza documentaţiilor de specialitate;
n)propune programe de pregătire a specialiştilor, precum şi planuri-cadru de învăţământ, de formare şi specializare în domeniul protejării monumentelor istorice.
(11)Ministrul culturii poate emite ordinul de declasare a unui monument istoric sau decide neclasarea numai în cazul în care Comisia Naţională a Monumentelor Istorice a propus declasarea, respectiv neclasarea.
(12)Ministrul culturii poate emite avizele prevăzute de alin. (1) lit. h)-l) doar în forma propusă de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice.
(13)Ministrul culturii poate solicita motivat Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice reexaminarea propunerilor formulate de aceasta în cazurile prevăzute la alin. (11) şi alin. (12).
(la data 01-Feb-2016 Art. 33, alin. (1) din titlul III, capitolul II completat de Art. 1, punctul 5. dinOrdonanta 10/2016 )
(2)Atribuţiile Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, menţionate la alin. (1) lit. d), g), j) şi k), pot fi delegate comisiilor regionale ale monumentelor istorice, în condiţiile stabilite de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(3)Pentru activitatea prestată membrii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi ai comisiilor zonale primesc o indemnizaţie lunară stabilită prin ordin al ministrului culturii şi patrimoniului naţional, la care se adaugă decontarea cheltuielilor de participare la lucrările Comisiei. Indemnizaţia lunară se acordă pentru activitatea prestată în lunile în care comisiile se întrunesc şi nu poate depăşi 10% din indemnizaţia lunară a unui secretar de stat.
(la data 15-Feb-2011 Art. 33, alin. (3) din titlul III, capitolul II modificat de Art. I, punctul 3. dinOrdonanta urgenta 12/2011 )
Art. 34
(1)Comisii zonale ale monumentelor istorice funcţionează pe lângă serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii ca organisme ştiinţifice de specialitate în domeniul protejării patrimoniului cultural imobil, din teritoriu, ale Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, fără personalitate juridică.
(la data 01-Feb-2016 Art. 34, alin. (1) din titlul III, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 6. dinOrdonanta 10/2016 )
(2)Numărul, teritoriul de competenţă, organizarea şi funcţionarea comisiilor zonale ale monumentelor istorice sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(3)Comisiile zonale ale monumentelor istorice au câte 11 membri, iar preşedinţii acestora sunt membri ai Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(la data 01-Feb-2016 Art. 34, alin. (3) din titlul III, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 6. dinOrdonanta 10/2016 )
(4)Componenţa comisiilor zonale a monumentelor istorice se aprobă prin ordin al ministrului culturii la propunerea compartimentului de specialitate din Ministerul Culturii. În cadrul acestora vor fi incluşi arhitecţii şefi ai judeţelor, respectiv arhitectul şef al municipiului Bucureşti. Din componenţa comisiilor zonale vor face parte cel puţin un arhitect, un arheolog, un istoric de arta şi un inginer constructor.
(la data 01-Feb-2016 Art. 34, alin. (4) din titlul III, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 6. dinOrdonanta 10/2016 )
(5)Comisiile zonale ale monumentelor istorice au următoarele atribuţii:
a)fundamentează şi propun elementele specifice strategiei regionale privind protejarea monumentelor istorice;
b)formulează priorităţile pentru protejarea monumentelor istorice în plan regional, în vederea evaluării şi asigurării fondurilor necesare;
c)analizează şi propun Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice clasarea sau declasarea monumentelor istorice din regiunile lor de competenţă în grupa A sau B, după caz;
d)propun avizul privind documentaţiile de urbanism şi amenajarea teritoriului pentru instituirea, delimitarea şi reglementarea construirii zonelor de protecţie a monumentelor istorice clasate în grupa B sau a zonelor construite protejate cu monumente istorice clasate în grupa B;
e)propun avizarea planurilor urbanistice generale, planurilor urbanistice zonale şi de detaliu referitoare la monumente istorice, zonele de protecţie ale acestora sau zone construite protejate care nu cuprind monumente istorice clasate în grupa A;
(la data 01-Feb-2016 Art. 34, alin. (5), litera E. din titlul III, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 7. din Ordonanta 10/2016 )
f)propun avizarea planurilor urbanistice de detaliu şi a proiectelor de execuţie în zonele de protecţie a monumentelor istorice din grupa A şi în zonele protejate cu monumente istorice clasate în grupa A, pentru care există reglementări în vigoare avizate conform art. 26 alin. (1) pct. 7;
(la data 01-Feb-2016 Art. 34, alin. (5), litera F. din titlul III, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 7. din Ordonanta 10/2016 )
g)propun avizul pentru documentaţiile tehnice care cuprind lucrări de cercetare, investigaţii, expertize tehnice, proiecte tehnice şi detalii de execuţie pentru monumentele istorice clasate în grupa B, care nu presupune intervenţia pe componentele artistice, pentru documentaţiile privind zonele de protecţie a monumentelor istorice şi zonele construite protejate;
(la data 01-Feb-2016 Art. 34, alin. (5), litera G. din titlul III, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 7. din Ordonanta 10/2016 )
h)propun avizul pentru documentaţiile pentru lucrări de întreţinere şi reparaţii curente la monumentele istorice clasate în grupa A, care nu aduc modificări de arhitectură în condiţiile în care lucrările se execută cu materiale şi tehnici de lucru specifice epocii de edificare a monumentului istoric care nu presupun intervenţia pe componentele artistice.
(la data 01-Feb-2016 Art. 34, alin. (5), litera H. din titlul III, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 7. din Ordonanta 10/2016 )
i)îndeplinesc alte atribuţii date în competenţă, potrivit dispoziţiilor prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(6)Serviciul deconcentrat al Ministerului Culturii poate emite avizul prevăzut la alin. (5) lit. e)-h) doar în forma propusă de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice sau, după caz, de Comisia zonală a monumentelor istorice.
(7)Serviciul deconcentrat al Ministerului Culturii poate solicita motivat Comisiei zonale a monumentelor istorice reexaminarea propunerilor de aviz formulate de aceasta în cazurile prevăzute de alin. (5) lit. e)-h).
(la data 01-Feb-2016 Art. 34, alin. (5) din titlul III, capitolul II completat de Art. 1, punctul 8. dinOrdonanta 10/2016 )
Art. 35
(1)În cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor se constituie, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, un colectiv de control pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice.
(2)Colectivul de control pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice are următoarele atribuţii:
a)controlează, în condiţiile legii, documentele şi documentaţiile de orice fel privind conservarea, restaurarea şi protejarea monumentelor istorice;
b)constată încălcarea prevederilor legale în domeniul conservării, restaurării şi protejării monumentelor istorice şi propune luarea măsurilor legale ce se impun;
c)are acces, în condiţiile legii, la orice monument istoric, precum şi pe şantierele de cercetare sau de conservare-restaurare a monumentelor istorice; în acest scop, organele abilitate ale statului au obligaţia să sprijine personalul colectivului în exercitarea atribuţiilor;
d)face propuneri de sancţionare, în condiţiile legii, a abaterilor constatate.
(3)În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (2), colectivul de control pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice are dreptul să solicite şi să primească informaţii şi documente, în condiţiile legii, de la orice persoană fizică sau juridică, aceasta având obligaţia de a da curs solicitării în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii cererii.
TITLUL IV: Responsabilităţile proprietarilor de monumente istorice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale
CAPITOLUL I: Obligaţiile şi drepturile proprietarilor de monumente istorice
Art. 36
(1)În scopul protejării monumentelor istorice proprietarii şi titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice sunt obligaţi:
a)să întreţină, să folosească şi să exploateze imobilul numai cu respectarea prevederilor prezentei legi şi a Obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric, conform art. 17;
b)să asigure paza, integritatea şi protecţia monumentelor istorice, să ia măsuri pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, să asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, reparaţii curente şi de întreţinere a acestora în condiţiile legii;
c)să înştiinţeze de urgenţă, în scris, direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi primarul oraşului ori al comunei respective despre orice modificări sau degradări în starea fizică a monumentelor istorice deţinute şi aflate în teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;
d)să înştiinţeze de urgenţă, în scris, direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi primarul oraşului sau al comunei respective despre descoperirea întâmplătoare a oricăror construcţii, elemente de construcţii, a unor piese de inventar fix ori mobil sau a unui vestigiu arheologic necunoscut anterior, asigurând păstrarea descoperirilor în condiţiile legii, până la sosirea delegatului instituţiei de specialitate, dar nu pentru mai mult de 15 zile;
e)să asigure, în condiţiile legii, accesul specialiştilor desemnaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor sau de direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, în vederea constatării stării de conservare sau pentru efectuarea de cercetări, inclusiv arheologice, de expertizare a monumentelor istorice şi pentru operaţiunile de evidenţă;
f)în cazul în care solicită descărcarea imobilului de sarcină arheologică, să finanţeze săpătura, cercetarea arheologică, elaborarea documentaţiei aferente, conservarea şi protejarea eventualelor vestigii descoperite cu ocazia efectuării cercetării arheologice;
g)să obţină avizele prevăzute de lege pentru toate intervenţiile prevăzute la art. 23;
h)să asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, precum şi a oricăror alte lucrări, conform prevederilor legale, numai de către persoane fizice sau juridice atestate în acest sens şi să prevadă în contracte condiţiile şi termenele de execuţie cuprinse în avizul de specialitate;
i)să respecte toate condiţiile şi termenele de execuţie cuprinse în avizul de specialitate atunci când execută ei înşişi lucrări de întreţinere curentă sau orice alte intervenţii, conform prevederilor prezentei legi;
j)să permită, pe baza prevederilor contractuale, executarea intervenţiilor asupra monumentelor istorice deţinute, în cazul în care acestea sunt iniţiate şi finanţate de persoane juridice abilitate în condiţiile prezentei legi;
k)să permită montarea şi să întreţină însemnul distinctiv care marchează calitatea de monument istoric a imobilului;
l)să obţină avizul direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi să asigure pe propria răspundere condiţii corespunzătoare de vizitare, fotografiere, filmare, reproducere şi de publicitate în cazul în care, la solicitarea lor, proprietarii introduc monumentele istorice în circuit public;
m)să comunice direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, orice schimbare a titularului dreptului de proprietate, de administrare sau a altor drepturi reale, după caz, asupra monumentelor istorice.
(2)Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. h), lucrările de construcţie ce fac obiectul autorizării, la monumentele istorice de categorie B, cu excepţia lucrărilor la componentele artistice, pot fi efectuate şi de persoane fizice sau juridice neatestate, cu condiţia respectării avizelor de specialitate.
(3)În cazul în care, în îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e), proprietarii monumentelor istorice constată producerea unor pagube, aceştia au dreptul la o justă despăgubire, achitată în termen de 60 de zile de la constatare de către instituţiile care au realizat cercetarea sau expertizarea.
(4)Cu privire la înstrăinarea, închirierea sau concesionarea imobilelor monumente istorice proprietarii acestora au următoarele obligaţii:
a)să înştiinţeze în scris direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, despre intenţia de a înstrăina monumentul istoric, în vederea exercitării dreptului de preemţiune al statului sau, după caz, al unităţii administrativ-teritoriale, în condiţiile prezentei legi;
b)să notifice viitorului proprietar, chiriaş sau concesionar regimul juridic al monumentului istoric pe care îl deţine, precum şi Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric;
c)să înştiinţeze în scris direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, despre schimbarea proprietarului sau a administratorului în termen de 15 zile de la data încheierii contractelor, potrivit legii, şi să transmită acesteia o copie de pe  acte.
Art. 37
(1)Pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, Ministerul Culturii şi Cultelor, serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi autorităţile administraţiei publice locale, după caz, pot asigura, la cererea proprietarilor, cu titlu gratuit, consultanţă de specialitate, în condiţiile legii.
(2)În cazul în care statul sau autorităţile publice locale acordă sprijin financiar, acesta constă în acoperirea parţială sau totală a costurilor studiilor şi documentaţiilor tehnice, precum şi, după caz, ale lucrărilor de intervenţie asupra monumentelor istorice.
Art. 38
(1)Contribuţia financiară a statului, constând în sume alocate prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor cu destinaţia protejării monumentelor istorice, indiferent de deţinător, poate să acopere total sau parţial costul lucrărilor de protejare a monumentelor istorice.
(2)Contribuţia financiară a consiliilor judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale, după caz, poate să acopere integral sau parţial costul lucrărilor de intervenţie asupra monumentelor istorice care fac parte din grupa B, precum şi, individual sau prin cofinanţare, costul lucrărilor de protejare a monumentelor istorice care fac parte din grupa A, aflate pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective.
(3)Contribuţia financiară a statului şi a autorităţilor administraţiei publice locale poate fi asigurată prin cofinanţare, precum şi în parteneriat, inclusiv cu proprietarul sau cu alte persoane fizice sau juridice.
(4)Situaţiile în care statul, respectiv autorităţile administraţiei publice locale, contribuie la acoperirea costurilor lucrărilor menţionate la alin. (1) - (3), proporţia contribuţiei statului, procedurile, precum şi  condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească proprietarul, altul decât statul, municipiul, oraşul sau comuna, se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor şi a Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(la data 18-Dec-2003 Art. 38, alin. (4) din titlul IV, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Norme Metodologice din 2003 )
(5)În situaţiile şi în condiţiile prevăzute la alin. (4), la data alocării sprijinului financiar în cuantumul contribuţiei statului sau a autorităţilor administraţiei publice locale asupra imobilului monument istoric în cauză se constituie o garanţie imobiliară pentru o perioadă de 10 ani în favoarea statului, respectiv a unităţilor administrativ-teritoriale.
(6)Garanţia imobiliară prevăzută la alin. (5) se recuperează în totalitate de la beneficiarul contribuţiei statului sau, după caz, a autorităţilor administraţiei publice locale, împreună cu dobânzile aferente, în situaţia în care bunul în cauză a fost înstrăinat de proprietar altei persoane decât statul sau autoritatea administraţiei publice locale înainte de împlinirea perioadei de 10 ani de la constituirea garanţiei imobiliare.
(7)Constituirea garanţiei imobiliare în favoarea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale este scutită de taxă de timbru.
(8)La data împlinirii termenului de 10 ani garanţia imobiliară instituită asupra imobilului se stinge de drept.
Art. 39
(1)Costul lucrărilor de proiectare, expertizare, conservare, reparare, consolidare, restaurare şi punere în valoare a monumentelor istorice, indiferent de grupa în care sunt clasate, ori a altor imobile din ansambluri sau situri istorice, aflate în proprietate publică ori privată, incluse în programe de importanţă naţională sau internaţională, stabilite prin hotărâre a Guvernului iniţiată la propunerea ministerelor implicate în realizarea acestora, poate fi acoperit integral ori parţial de la bugetul de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale, prin bugetul ordonatorilor de credite care participă la realizarea programelor.
(2)Pentru acoperirea costului lucrărilor prevăzute la alin. (1) nu este obligatorie constituirea de garanţii de către beneficiarii contribuţiei.
(3)Lucrările prevăzute la alin. (1) sunt lucrări de interes public naţional, pentru care nu se datorează taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism şi autorizaţiei de construire.
Art. 40
Pentru stimularea protejării monumentelor istorice, proprietarii persoane fizice care realizează pe cheltuială proprie, integral sau parţial, lucrări de întreţinere, reparare, conservare, consolidare, restaurare, punere în valoare, precum şi programe şi proiecte culturale beneficiază, în condiţiile legii, de reducerea cu minimum 50% a cuantumurilor impozitelor şi a taxelor aferente acestor lucrări cuvenite bugetelor locale.
Art. 41
(la data 01-Jan-2016 Art. 41, alin. (1) din titlul IV, capitolul I abrogat de Art. 502, alin. (1), punctul 15. din titlul XI din Codul Fiscal din 2015 )
(la data 01-Jan-2016 Art. 41, alin. (2) din titlul IV, capitolul I abrogat de Art. 502, alin. (1), punctul 15. din titlul XI din Codul Fiscal din 2015 )
(3)Potrivit legii, consiliile locale pot reduce impozitul pe suprafeţele neconstruite ale terenurilor cu regim de monument istoric, în funcţie de suprafaţa afectată şi de perioada punerii monumentelor istorice la dispoziţie publicului pentru vizitare, precum şi instituţiilor specializate pentru cercetare.
Art. 42
(1)Sunt scutite de la plata taxelor de timbru persoanele fizice sau juridice care dobândesc prin moştenire un bun imobil clasat ca monument istoric, utilizat ca locuinţă sau pentru activităţi necomerciale, şi care se angajează în scris la direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional în al cărei teritoriu de competenţă se află bunul imobil în cauză să execute, în termen de 12 luni, lucrările de restaurare şi consolidare stabilite prin documentaţie tehnică aprobată şi avizată în condiţiile legii.
(2)În situaţii justificate şi cu avizul direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit o singură dată cu încă 12 luni.
(3)În cazul neîndeplinirii în condiţiile şi în termenele prevăzute la alin. (1) şi (2) a obligaţiilor asumate de proprietar la dobândirea bunului, precum şi în cazul înstrăinării bunului înaintea efectuării sau încheierii lucrărilor de consolidare sau restaurare, taxa de timbru se recuperează prin direcţia generală a finanţelor publice, pe baza notei de constatare a direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
(4)Prevederile alin. (1) -(3) se aplică şi celor care dobândesc prin donaţie un bun imobil clasat ca monument istoric.
(5)Înstrăinarea cu titlu gratuit sau oneros către stat sau către unităţile administrativ-teritoriale a monumentelor istorice este scutită de plata taxelor de timbru.
Art. 43
Proprietarii de monumente istorice sunt scutiţi de plata taxei de autorizare a intervenţiilor executate, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi, asupra monumentelor istorice deţinute, în cazul în care utilizează bunul imobil numai pentru activităţi necomerciale sau, în mod direct, numai pentru locuit.
Art. 44
Proprietarii imobilelor din zona de protecţie a monumentelor istorice beneficiază de reducerea cu 50% a taxelor de autorizare pentru lucrările pe care le finanţează şi care sunt necesare pentru păstrarea integrităţii fizice şi a cadrului construit sau natural al monumentelor istorice, astfel cum sunt ele reglementate prin documentaţia de urbanism sau de amenajare a teritoriului, aprobată pentru zona de protecţie respectivă, sau prin avizul direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
CAPITOLUL II: Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale
Art. 45
(1)În vederea protejării monumentelor istorice şi a respectării prevederilor legale în acest domeniu autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii:
a)cooperează cu organismele de specialitate şi cu instituţiile publice cu responsabilităţi în domeniul protejării monumentelor istorice şi asigură punerea în aplicare şi respectarea deciziilor acestora;
b)asigură protejarea monumentelor istorice clasate, aflate în domeniul public sau privat al municipiului, respectiv oraşului sau comunei, precum şi a celor abandonate sau aflate în litigiu, alocând resurse financiare în acest scop;
c)cooperează cu ceilalţi proprietari sau administratori de monumente istorice;
d)se pot asocia între ele, precum şi cu persoane fizice sau juridice pentru realizarea unor lucrări de protejare a monumentelor istorice şi pot înfiinţa în acest scop instituţii şi servicii publice de interes local;
e)participă la finanţarea lucrărilor de protejare a monumentelor istorice, prevăzând distinct sumele necesare în acest scop în bugetele pe care le administrează;
f)cuprind în programele de dezvoltare economico-socială şi urbanistică, respectiv de amenajare a teritoriului, obiective specifice privind protejarea monumentelor istorice, elaborează, actualizează şi aprobă documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism privind monumentele istorice sau zonele protejate care conţin monumente istorice;
g)iau măsurile tehnice şi administrative necesare în vederea prevenirii degradării monumentelor istorice;
h)includ în structura aparatului propriu compartimente specializate sau, după caz, posturi ori sarcini de serviciu precise în domeniul protejării monumentelor istorice;
i)elaborează planurile anuale de gestiune şi protecţie a monumentelor istorice de pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale care sunt înscrise în Lista Patrimoniului Mondial şi asigură monitorizarea acestora prin personalul propriu.
(2)Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să realizeze studiile de fundamentare, delimitare şi instituire a zonelor de protecţie a monumentelor istorice, folosind numai personal de specialitate atestat.
Art. 46
(1)Pentru protejarea monumentelor istorice din unităţile administrativ-teritoriale de competenţă consiliile locale au următoarele atribuţii:
a)colaborează cu direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, furnizând acesteia toate informaţiile actualizate din domeniul protejării monumentelor istorice;
b)în vederea întocmirii sau modificării planurilor urbanistice generale sau a planurilor urbanistice zonale ale localităţilor, asigură elaborarea documentaţiei pentru delimitarea zonelor de protecţie a monumentelor istorice;
c)prevăd, în termen de 12 luni de la clasarea monumentelor istorice, fondurile bugetare necesare pentru elaborarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului şi a regulamentelor aferente;
d)elaborează regulamentele de urbanism pentru zonele de protecţie a monumentelor istorice şi pentru zonele construite protejate şi le aprobă numai pe baza şi în condiţiile avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, după caz;
e)elaborează sau, după caz, aprobă programe ori măsuri administrative, bugetare sau fiscale speciale de prevenire a degradării monumentelor istorice şi a zonelor protejate din municipiul, oraşul sau comuna respectivă, cu respectarea avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, după caz;
f)la solicitarea direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, împreună cu organele de poliţie, interzic circulaţia vehiculelor grele şi transportul de materiale explozive în zona de protecţie a monumentelor istorice;
g)colaborează cu compartimentele specializate ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale în cazul în care monumentele istorice şi zonele de protecţie a acestora se află pe teritoriul mai multor unităţi administrativ-teritoriale.
(2)La data emiterii autorizaţiilor de construcţie sau de desfiinţare, pentru lucrări ce urmează a se executa la monumente istorice, în zonele de protecţie a acestora sau în zonele construite protejate, autorităţile emitente ale autorizaţiilor transmit copii ale acestor documente serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.
Art. 47
Primarul are următoarele atribuţii specifice:
a)verifică existenţa tuturor avizelor de specialitate în domeniul monumentelor istorice şi conformitatea autorizaţiei cu prevederile acestora, precum şi îndeplinirea dispoziţiilor cuprinse în Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric, conform prevederilor legale, asigură menţionarea în autorizaţie a tuturor condiţiilor conţinute în avize la autorizarea lucrărilor asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor situate în zona lor de protecţie, respectiv la eliberarea pentru acestea a autorizaţiei de funcţionare;
b)ia măsuri pentru autorizarea cu prioritate a documentaţiilor tehnice care se referă la intervenţii asupra monumentelor istorice;
c)dispune oprirea oricăror lucrări de construire sau de desfiinţare în situaţia descoperirii de vestigii arheologice, hotărăşte şi, după caz, organizează paza acestora şi anunţă în cel mai scurt timp direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti;
d)asigură prin aportul propriu de specialitate şi în colaborare cu direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, aplicarea însemnelor distinctive şi a siglelor de monumente istorice şi controlează întreţinerea lor de către proprietar;
e)asigură paza şi protecţia monumentelor istorice aflate în domeniul public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi ale monumentelor istorice abandonate sau aflate în litigiu, semnalând de urgenţă direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, orice caz de nerespectare a legii;
f)asigură efectuarea, împreună cu serviciile publice de pompieri, de acţiuni de prevenire şi stingere a incendiilor la monumente istorice.
Art. 48
Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii:
a)cooperează cu direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, comunicând toate informaţiile referitoare la monumentele istorice aflate în teritoriul lor de competenţă; facilitează comunicarea dintre direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi consiliile locale ale oraşelor şi comunelor din teritoriul judeţului, respectiv ale sectoarelor în cazul municipiului Bucureşti;
b)iniţiază, cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, procedura de expropriere pentru cauză de utilitate publică în vederea protejării monumentelor istorice, în situaţiile şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege;
c)sprijină şi îndrumă activitatea consiliilor locale ale comunelor sau ale oraşelor, care nu au organizate servicii în domeniu sau posturi specializate în aparatul propriu pentru protejarea monumentelor istorice înscrise în Lista monumentelor istorice din grupa B şi aflate pe teritoriul administrativ al acestora;
(la data 14-Oct-2009 Art. 48, litera D. din titlul IV, capitolul II abrogat de Art. III din Legea 261/2009 )
TITLUL V: Finanţarea protejării monumentelor istorice
Art. 49
(1)Protejarea monumentelor istorice se finanţează de proprietarii sau deţinătorii acestora şi poate fi cofinanţată din fonduri asigurate de la bugetul de stat, bugetele locale sau din alte surse.
(2)Lucrările de cercetare, de expertizare, de proiectare şi de execuţie care se efectuează la monumente istorice şi care sunt finanţate din fonduri publice sunt supuse regimului general de atribuire a lucrărilor publice, de proiectare şi execuţie, potrivit legislaţiei privind achiziţiile publice.
Art. 50
(1)Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să prevadă în bugetele proprii fondurile necesare în vederea protejării monumentelor istorice aflate în proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale.
(2)Autorităţile publice centrale prevăd în bugetele proprii fondurile aprobate prin bugetul de stat pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea publică sau privată a statului, pe care le administrează.
(3)În bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor se prevăd:
a)credite bugetare necesare pentru finanţarea lucrărilor la monumentele istorice aflate în administrarea Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice;
b)credite bugetare necesare în vederea finanţării sau cofinanţării lucrărilor de protejare a monumentelor istorice aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale;
c)credite bugetare destinate finanţării sau cofinanţării lucrărilor de protejare a monumentelor istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat.
(4)Din veniturile realizate din vânzarea de bilete şi din taxe de închiriere a terenului, ca urmare a organizării unor manifestări de genul spectacolelor, târgurilor sau parcurilor de distracţii, un procent de 1% se virează către proprietarul sau titularul dreptului de administrare, după caz, al monumentului istoric în a cărui zonă de protecţie se organizează manifestarea; sumele astfel obţinute vor fi utilizate exclusiv pentru finanţarea lucrărilor de protejare a monumentului istoric în cauză.
Art. 51
(la data 09-Dec-2002 Art. 51 din titlul V a se vedea referinte de aplicare din Norme Metodologice din 2002 )
(1)În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se instituie timbrul monumentelor istorice, care este gestionat, în condiţiile legii, de Ministerul Culturii şi Cultelor prin Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice.
(2)Cuantumul timbrului monumentelor istorice şi modalităţile de percepere, încasare, virare, utilizare şi evidenţiere a sumelor rezultate din aplicarea acestuia se stabilesc prin norme metodologice elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor în colaborare cu Ministerul Finanţelor Publice şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(la data 15-Feb-2008 Art. 51, alin. (2) din titlul V a se vedea referinte de aplicare din Norme Metodologice din 2007 )
(3)Timbrul monumentelor istorice este obligatoriu pentru:
a)cărţile poştale ilustrate, plicurile, mărcile poştale, hărţile, pliantele, broşurile, revistele, ghidurile turistice, cărţile, albumele, atlasele, enciclopediile, filmele artistice şi documentare, casetele video, compact-discurile, diapozitivele, videoclipurile, cârdurile bancare şi cartelele telefonice comercializate în România, reprezentând monumente istorice individualizate sau în ansambluri, prin imagini fotografice sau reprezentări grafice de interior sau exterior;
b)biletele de intrare, inclusiv taxele de fotografiere sau de filmare, pentru monumentele istorice puse la dispoziţie publicului, în totalitate ori în parte, aflate în proprietatea sau în folosinţa persoanelor juridice de drept privat care desfăşoară activităţi economice;
c)biletele de intrare la manifestările culturale, sportive sau de agrement, târguri şi expoziţii desfăşurate în spaţii situate în zona de protecţie a acestora sau în zonele construite protejate;
(la data 26-Jun-2009 Art. 51, alin. (3), litera D. din titlul V abrogat de Art. 32, litera E. din Ordonanta urgenta 77/2009 )
(31)Un procent de 3% din sumele colectate la bugetul de stat de la operatorii economici care desfăşoară activităţi în domeniul jocurilor de noroc va fi direcţionat anual către Ministerul Culturii pentru finanţarea lucrărilor de restaurare, conservare şi consolidare la monumentele istorice; suma va fi virată către Ministerul Culturii până la data de 31 mai a anului în curs pentru anul precedent.
(la data 02-Jun-2016 Art. 51, alin. (3) din titlul V completat de Art. 1 din Legea 109/2016 )
(4)Timbrul monumentelor istorice se percepe de la operatorii economici, editori sau producători, de la proprietari, titulari ai dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra imobilelor situate în zona de protecţie a monumentelor istorice în zonele construite protejate sau de la beneficiarii veniturilor realizate, după caz.
(5)Se exceptează de la plata timbrului muzeele care funcţionează în clădiri monumente istorice sau în zone de protecţie ale acestora.
(6)Prin derogare de la prevederile alin. (3) şi (4), pot fi exceptaţi de la plata taxei timbrului monumentelor istorice operatorii economici care, prin activităţile pe care le desfăşoară, contribuie la protejarea monumentelor istorice cu o sumă cel puţin egală celei pe care o datorează la plata taxei timbrului monumentelor istorice.
Art. 52
(1)Fondurile obţinute din aplicarea timbrului monumentelor istorice se utilizează de către Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice în mod exclusiv pentru:
a)acordarea de credite în condiţiile art. 28 alin. (3) lit. b) şi c), cu prioritate pentru lucrări de intervenţie urgentă la monumente istorice, în funcţie de strategia protejării monumentelor istorice;
b)finanţarea elaborării de reglementări tehnico-economice, de norme şi metodologii privind elaborarea de documentaţii specifice, executării de lucrări, realizării de achiziţii, contractării şi decontării de lucrări privind monumentele istorice;
c)finanţarea unor amenajări în vederea pregătirii monumentelor istorice pentru vizitare gratuită, precum şi pentru realizarea unor programe sau proiecte culturale.
(2)Cuantumul timbrului monumentelor istorice se stabileşte prin hotărâre a Guvernului şi se actualizează, anual, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
TITLUL VI: Sancţiuni
Art. 53
Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, administrativă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală.
(la data 01-Feb-2014 Art. 54 din titlul VI abrogat de Art. 92 din titlul II din Legea 187/2012 )
Art. 55
(1)Constituie contravenţii la regimul de protejare a monumentelor istorice următoarele fapte, dacă, potrivit legii, nu constituie infracţiuni:
a)executarea de lucrări asupra unui imobil după declanşarea procedurii de clasare sau asupra unui monument istoric, fără avizul Ministerului Culturii şi Cultelor;
b)încălcarea de către proprietar sau de către titularul dreptului de administrare a unui monument istoric a obligaţiilor prevăzute la art. 36;
c)nevirarea contravalorii timbrului monumentelor istorice, precum şi a taxelor şi tarifelor prevăzute de prezenta lege;
d)organizarea manifestărilor prevăzute la art. 9 alin. (5) şi (6), în lipsa acordului autorităţii competente;
e)neprecizarea în certificatul de urbanism a necesităţii obţinerii avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau a serviciilor deconcentrate ale acestuia, după caz, pentru lucrările propuse la monumente istorice în zona de protecţie a acestora ori în zonele protejate;
f)eliberarea autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare pentru lucrări la monumente istorice în zonele protejate, fără avizul Ministerului Culturii şi Cultelor ori al serviciilor deconcentrate, după caz.
(2)Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), e) şi f) se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, iar cele menţionate la alin. (1) lit. b)-d) se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei.
(3)Contravenţiile la regimul de protejare a monumentelor istorice se prescriu în termen de 3 ani de la data săvârşirii lor.
Art. 56
Nivelul amenzilor prevăzute la art. 55 poate fi actualizat prin hotărâre a Guvernului.
Art. 57
(1)Contravenţiile se constată şi amenzile se aplică de specialiştii direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, de împuterniciţii Ministerului Culturii şi Cultelor, de inspectorii teritoriali ai Inspectoratului de Stat în Construcţii sau de inspectorii Ministerului Finanţelor Publice, după caz.
(la data 25-Aug-2009 Art. 57, alin. (1) din titlul VI a se vedea referinte de aplicare din Ordinul 2351/2009 )
(2)Pentru contravenţiile prevăzute la art. 55 alin. (1) lit. a) şi b) constatarea şi aplicarea amenzilor se pot face şi de către primar, preşedintele consiliului judeţean şi împuterniciţii acestora sau de către organele de poliţie, după caz.
Art. 58
Contravenţiilor prevăzute la art. 55 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
TITLUL VII: Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 59
Până la instituirea zonei de protecţie a fiecărui monument istoric potrivit art. 9 se consideră zonă de protecţie suprafaţa delimitată cu o rază de 100 m în localităţi urbane, 200 m în localităţi rurale şi 500 m în afara localităţilor, măsurată de la limita exterioară, de jur-împrejurul monumentului istoric.
Art. 60
(1)Lista cuprinzând monumentele, ansamblurile şi siturile istorice, aprobată de Comisia Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice în anii 1991-1992, cu modificările şi completările ulterioare, rămâne în vigoare. În termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Institutul Naţional al Monumentelor Istorice va actualiza Lista monumentelor istorice, potrivit atribuţiilor stabilite prin art. 27 alin. (3).
(2)Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor sunt obligate să înştiinţeze, în scris, proprietarii sau titularii drepturilor reale asupra monumentelor istorice despre regimul juridic special al imobilelor în cauză şi să le transmită obligaţia privind folosinţa monumentului istoric.
Art. 61
La data intrării în vigoare a prezentei legi alineatul (2) al articolului 10 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, se modifică după cum urmează:
"(2) Sunt, de asemenea, exceptate de la vânzare locuinţele care au avut destinaţia de case de oaspeţi, de protocol, precum şi cele folosite ca reşedinţe pentru foştii şi actualii demnitari."
Art. 62
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 228 din 24 noiembrie 2000 privind protejarea monumentelor istorice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 30 noiembrie 2000, precum şi orice alte prevederi contrare.
-****-
NOTĂ:
1.Reproducem mai jos prevederile art. III şi IV din Legea nr. 259/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, care nu sunt încorporate în textul republicat al Legii nr. 422/2001 şi care se aplică în continuare ca dispoziţii proprii ale Legii nr. 259/2006.
"Art. III
În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române din Ministerul Administraţiei şi Internelor se organizează structuri specializate în prevenirea, descoperirea şi urmărirea faptelor ilegale care privesc monumentele istorice, zonele de protecţie ale acestora, precum şi zonele construite protejate.
Art. IV
În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale comunică Ministerului Culturii şi Cultelor monumentele istorice şi zonele de protecţie pe care le propun în vederea declarării de interes public naţional sau local, potrivit legii."
_______
*) Republicată în temeiul art. V din Legea nr. 259/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 3 iulie 2006, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 24 iulie 2001, iar ulterior a mai fost modificată şi completată prin:
- Legea nr. 401/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 27 octombrie 2003;
- Legea nr. 468/2003 privind modificarea şi completarea Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 19 noiembrie 2003;
- Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 938 din data de 20 noiembrie 2006



ORDONANŢA nr. 43 din 30 ianuarie 2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional*) - Republicare
(la data 17-Nov-2010 a se vedea referinte de aplicare din Procedura din 2010 )
CAPITOLUL I: Dispoziţii generale
Art. 1
Prezenta ordonanţă reglementează regimul juridic general al descoperirilor şi al cercetării arheologice, precum şi protejarea patrimoniului arheologic, parte a patrimoniului cultural naţional.
Art. 2
(1)În înţelesul prezentei ordonanţe:
a)regimul juridic general al descoperirilor şi al cercetării arheologice cuprinde ansamblul de măsuri juridice, administrative, financiar-fiscale şi tehnice menite să asigure prospectarea, identificarea, decopertarea, inventarierea, conservarea şi restaurarea, asigurarea pazei, întreţinerea şi punerea în valoare a bunurilor arheologice, precum şi a terenurilor în care se găsesc acestea, în vederea cercetării sau, după caz, clasării acestora ca bunuri culturale mobile ori ca monumente istorice;
b)patrimoniul arheologic reprezintă ansamblul bunurilor arheologice care este format din:
1.siturile arheologice înscrise în Repertoriul arheologic naţional, cu excepţia celor distruse ori dispărute, şi siturile clasate în Lista monumentelor istorice, situate suprateran, subteran sau subacvatic, ce cuprind vestigii arheologice: aşezări, necropole, structuri, construcţii, grupuri de clădiri, precum şi terenurile cu potenţial arheologic reperat, definite conform legii;
2.bunurile mobile, obiectele sau urmele manifestărilor umane, împreună cu terenul în care acestea au fost descoperite;
c)prin cercetare arheologică se înţelege ansamblul de măsuri având caracter ştiinţific şi tehnic, menite să asigure prospectarea, identificarea, decopertarea prin săpături arheologice, investigarea, recoltarea, înregistrarea şi valorificarea ştiinţifică, inclusiv publicarea, patrimoniului arheologic;
d)cercetările arheologice sistematice sunt cercetările de întindere şi durată, executate conform unui proiect de cercetare multianual;
e)cercetările arheologice preventive sunt:
1.determinate de lucrările de construire, modificare, extindere sau reparare privind căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare, inclusiv subterane şi subacvatice, excavări, exploatări de cariere, construcţia de reţele magistrale, amenajări pentru îmbunătăţiri funciare, reţele de telecomunicaţii, amplasarea de relee şi antene de telecomunicaţii, lucrări de cercetare şi de prospectare a terenurilor - foraje şi excavări - necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, amplasarea balastierelor şi a sondelor de gaze şi petrol, precum şi orice alte lucrări care afectează suprafaţa solului şi subsolul, în zonele cu patrimoniu arheologic reperat, indiferent dacă se execută în intravilanul sau extravilanul localităţilor şi indiferent de forma de proprietate a terenului;
2.Întreprinse în zonele cu patrimoniu arheologic cunoscut şi cercetat, precum şi cele care sunt determinate de lucrările de restaurare parţială sau totală a monumentelor istorice, desfăşurate potrivit legislaţiei în vigoare privitoare la protejarea monumentelor istorice;
f)prin descoperire arheologică se înţelege evidenţierea, prin intermediul săpăturilor arheologice, a vestigiilor, obiectelor şi urmelor manifestărilor umane, care constituie mărturii ale epocilor şi civilizaţiilor dispărute;
g)prin descoperire arheologică întâmplătoare se înţelege evidenţierea de bunuri de patrimoniu arheologic ca urmare a acţiunii factorilor naturali sau a acţiunilor umane, altele decât cercetarea arheologică atestată;
h)prin zonă cu patrimoniu arheologic cunoscut şi cercetat se înţelege terenul în care, ca urmare a cercetării arheologice, au fost descoperite bunuri din categoria celor prevăzute la lit. b);
i)prin sit arheologic declarat zonă de interes naţional se înţelege zona de interes arheologic prioritar care se instituie asupra teritoriului ce cuprinde siturile arheologice ale căror cercetare ştiinţifică, protejare şi punere în valoare sunt de importanţă excepţională pentru istoria şi cultura naţională, prin mărturiile materiale, bunurile mobile sau imobile care fac parte ori sunt propuse să facă parte din categoria Tezaur al patrimoniului cultural naţional mobil sau, după caz, din categoria monumentelor istorice aflate în Lista patrimoniului mondial;
j)prin zonă cu patrimoniu arheologic reperat se înţelege terenul delimitat conform legii, în care urmează să se efectueze cercetări arheologice pe baza informaţiilor sau a studiilor ştiinţifice care atestă existenţa subterană ori subacvatică de bunuri de patrimoniu arheologic, susceptibile să facă parte din patrimoniul cultural naţional; până la finalizarea cercetării arheologice şi luarea măsurilor corespunzătoare de protecţie şi punere în valoare a descoperirilor arheologice, zonele de protecţie a siturilor arheologice sau istorice, instituite conform legii, sunt totodată şi zone cu potenţial arheologic reperat;
k)prin zonă cu potenţial arheologic evidenţiat întâmplător se înţelege terenul în care existenţa bunurilor de patrimoniu arheologic s-a evidenţiat, în mod neprevăzut, ca urmare a:
1.acţiunilor umane, altele decât cercetarea arheologică atestată, cum ar fi: lucrări de construcţii, lucrări de prospecţiuni geologice, inclusiv teledetecţie, lucrări agricole, precum şi alte tipuri de lucrări şi cercetări efectuate subteran sau subacvatic;
2.acţiunilor factorilor naturali, cum ar fi: seisme, alunecări de teren, inundaţii, eroziunea solului şi altele, şi în cazul cărora este necesară o cercetare arheologică în vederea înregistrării şi valorificării ştiinţifice a acestora.
(2)Cercetările arheologice preventive sunt parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă, economico-socială, turistică, urbanistică şi de amenajare a teritoriului, la nivel naţional şi local.
(3)Normele privind procedurile şi standardele arheologice se instituie prin ordin al ministrului culturii şi cultelor în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe şi se aplică tuturor tipurilor de cercetări arheologice.
(4)Toate etapele cercetării arheologice sunt parte integrantă a activităţii de cercetare ştiinţifică, aşa cum este definită de legislaţia în domeniu.
(5)Toate etapele cercetării arheologice, constând în inventariere, diagnostic, săpătură, supravegere şi intervenţii asupra materialului arheologic, vor fi întreprinse folosindu-se toate acele metode, tehnici şi practici specifice, considerate necesare pentru a obţine maximum de informaţii referitoare la patrimoniul arheologic din zona cercetată.
(6)Toate etapele cercetării arheologice se realizează numai pe baza unui proiect aprobat de Comisia Naţională de Arheologie şi se vor finaliza prin rapoarte ce cuprind datele esenţiale pentru justificarea metodei şi tehnicilor folosite, a resurselor utilizate, precum şi a concluziilor la care s-a ajuns.
(7)Etapele de diagnostic, săpătură sau supraveghere arheologică pot fi necesare în următoarele cazuri:
a)punerea în practică a unui proiect de cercetare arheologică sistematică;
b)ca parte a unui studiu de impact asupra mediului, în condiţiile prevăzute de legislaţia privind protecţia mediului;
c)ca urmare a unei preconizate intervenţii asupra solului, care poate reprezenta o ameninţare pentru potenţialul arheologic al unei zone delimitate sau al unui sit arheologic;
d)ca parte a fazelor de realizare şi avizare a documentaţiilor urbanistice, în cadrul legal stabilit de documentaţiile de urbanism naţionale, regionale, locale şi/sau în stadiul elaborării acestora;
e)ca urmare a unor procese naturale care pun în evidenţă bunuri de patrimoniu arheologic;
f)ca urmare a unor acţiuni umane, altele decât cercetarea arheologică, şi a lucrărilor prevăzute la art. 6;
g)în cazul elaborării de planuri investiţionale şi de dezvoltare iniţiate la nivel privat, local, regional, naţional sau internaţional.
(8)Etapele cercetării arheologice pot fi iniţiate sau desfăşurate ca urmare a cererii unei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat.
(9)Cercetarea arheologică prealabilă este obligatorie în toate cazurile de emitere a acordurilor de mediu pentru zone cu patrimoniu arheologic, constituind unica modalitate de identificare, descriere şi evaluare a efectelor directe şi indirecte ale proiectelor investiţionale asupra patrimoniului arheologic.
(10)Emiterea acordului de mediu se face numai după emiterea avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru aplicarea principiului conservării integrate.
(11)Costurile cercetărilor arheologice necesare acordului de mediu sunt în sarcina titularului de investiţie.
(12)Evaluarea rezultatelor cercetării arheologice, concretizată în raportul arheologic elaborat conform standardelor în vigoare, stă la baza stabilirii statutului juridic de protejare a descoperirilor arheologice sau, după caz, a descărcării de sarcină arheologică a zonei.
(13)Zona cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător se delimitează în jurul locului descoperirii arheologice întâmplătoare, după caz, astfel:
a)pe toată suprafaţa terenului care face obiectul autorizării de construire;
b)pe o rază de 50 de metri faţă de locul descoperirii, în cazul în care descoperirea s-a făcut ca urmare a lucrărilor agricole sau a altor lucrări care nu au nevoie de autorizaţie de construire;
c)pe toată suprafaţa terenului afectat de acţiunea factorilor naturali.
CAPITOLUL II: Protejarea patrimoniului arheologic
Art. 3
(1)Statul garantează şi asigură protejarea patrimoniului arheologic în condiţiile stabilite prin prezenta ordonanţă.
(2)Ministerul Culturii şi Cultelor este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate care răspunde de elaborarea strategiilor şi normelor specifice de cercetare în vederea protejării patrimoniului arheologic şi care urmăreşte aplicarea acestora.
(3)Cercetarea arheologică se realizează, în condiţiile prezentei ordonanţe, de către personalul de specialitate atestat şi înregistrat în Registrul arheologilor, conform prevederilor Regulamentului săpăturilor arheologice din România, precum şi cu respectarea normelor privind standardele şi procedurile arheologice şi în acord cu principiile Codului deontologic al arheologilor din România.
(4)Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, instituţiile de specialitate subordonate acestora şi autorităţile administraţiei publice locale colaborează şi răspund, conform legii, de activitatea de protejare a patrimoniului arheologic.
Art. 4
(1)Bunurile de patrimoniu arheologic sunt parte integrantă a patrimoniului cultural naţional şi pot fi clasate şi protejate drept bunuri de patrimoniu cultural naţional mobil, drept situri arheologice sau ca monumente istorice, conform legii.
(2)Descoperirile de vestigii arheologice sau de bunuri mobile din categoria celor care fac obiectul clasării în patrimoniul cultural naţional mobil, realizate ca urmare a cercetărilor arheologice, se anunţă de către titularul autorizaţiei de cercetare a serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de 72 de ore.
(3)Bunurile mobile, descoperite în condiţiile prevăzute la alin. (2), revin de drept instituţiilor participante la cercetare, conform protocolului încheiat între părţi şi conform standardelor şi procedurilor arheologice.
(4)Descoperirile arheologice întâmplătoare se anunţă, în termen de cel mult 72 de ore, primarului unităţii administrativ-teritoriale de către persoana descoperitoare, proprietarul ori titularul dreptului de administrare a terenului în cauză.
Art. 5
(1)Prin protejarea bunurilor de patrimoniu arheologic şi a terenurilor din zonele definite la art. 2 alin. (1) lit. j) şi k) se înţelege adoptarea măsurilor ştiinţifice, administrative şi tehnice care urmăresc păstrarea vestigiilor descoperite întâmplător sau ca urmare a cercetării arheologice până la clasarea bunurilor respective ori până la finalizarea cercetării arheologice, prin instituirea de obligaţii în sarcina proprietarilor, administratorilor sau titularilor de alte drepturi reale asupra terenurilor care conţin ori au conţinut bunurile de patrimoniu arheologic respective, precum şi prin reglementarea sau interzicerea oricăror activităţi umane, inclusiv a celor autorizate anterior.
(2)Descărcarea de sarcină arheologică este procedura prin care se confirmă că un teren în care a fost evidenţiat patrimoniul arheologic poate fi redat activităţilor umane curente.
(3)Certificatul de descărcare de sarcină arheologică reprezintă actul administrativ emis în condiţiile prezentei ordonanţe, prin care se anulează regimul de protecţie instituit anterior asupra terenului în care a fost evidenţiat patrimoniul arheologic.
(4)Regimul de protecţie a zonelor cu potenţial arheologic cunoscut şi cercetat este reglementat de legislaţia în vigoare privitoare la protejarea monumentelor istorice şi a bunurilor mobile care fac parte din patrimoniul cultural naţional.
(5)Certificatul de descărcare de sarcină arheologică, prevăzut la alin. (3), este emis de serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, cu obligaţia acestora de înştiinţare a direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de 10 zile.
(6)Cercetările arheologice preventive şi supravegherea arheologică sunt obligatorii în cadrul proiectelor de restaurare; supravegherea arheologică este inclusă în devizul constructorului, urmând ca decontarea să se realizeze pe baza raportului de cercetare întocmit de arheolog.
(7)Zonele cu patrimoniu arheologic reperat, delimitate şi instituite conform legii, beneficiază de protecţia acordată zonelor protejate, precum şi de măsurile specifice de protecţie prevăzute de prezenta ordonanţă.
(8)În cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător şi delimitat conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. k) se instituie, din momentul descoperirii de bunuri arheologice, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 12 luni, regimul de protecţie pentru bunurile arheologice şi zonele cu potenţial arheologic, în vederea cercetării şi stabilirii regimului de protejare.
(9)Cercetările arheologice se efectuează numai pe baza autorizaţiei emise de Ministerul Culturii şi Cultelor şi în conformitate cu aceasta, în condiţiile prezentei ordonanţe.
(10)Persoanele fizice şi juridice care deţin şi/sau comercializează detectoare de metale sunt obligate să obţină în prealabil autorizaţia inspectoratului de poliţie al judeţului respectiv, a Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, sediul, şi să se înregistreze la aceste autorităţi.
(11)Prevederile alin. (10) nu se aplică unităţilor şi formaţiunilor Ministerului Apărării, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii şi ale Serviciului de Protecţie şi Pază.
(12)În vederea deţinerii detectoarelor de metale de către personalul de specialitate atestat şi înscris în Registrul arheologilor, acesta are obligaţia ca, înainte de a obţine autorizaţia prevăzută la alin. (10), să obţină avizul prealabil emis de Ministerul Culturii şi Cultelor.
(13)Accesul cu detectoare de metal şi utilizarea lor în situri arheologice, în zonele de interes arheologic prioritar şi în toate zonele cu patrimoniu arheologic reperat sunt permise numai pe baza autorizării prealabile emise de Ministerul Culturii şi Cultelor.
(14)Până la descărcarea de sarcină arheologică terenul care face obiectul cercetării este protejat ca sit arheologic, conform legii.
(15)Autorizarea lucrărilor de construire sau de desfiinţare din zonele cu patrimoniu arheologic se aprobă numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.
(16)În cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător, în condiţiile prevederilor alin. (8), până la descărcarea de sarcină arheologică, autorizarea de construire se suspendă sau, după caz, primarul unităţii administrativ-teritoriale dispune întreruperea oricărei alte activităţi, în conformitate cu avizul serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, şi se instituie regimul de supraveghere sau săpătură arheologică.
(17)În cazul proiectelor de infrastructură de transport de interes naţional, Certificatul de descărcare de sarcină arheologică se va emite pentru fiecare parte din teren care poate fi redată activităţilor umane curente.
(la data 04-Feb-2007 Art. 5 din capitolul II completat de Art. I, punctul 1. din Ordonanta 13/2007 )
(18)Emiterea unui răspuns cu privire la solicitarea eliberării unui certificat de descărcare de sarcină arheologică trebuie să se realizeze în termen de cel mult 12 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin. (8).
(la data 01-Feb-2014 Art. 5, alin. (17) din capitolul II completat de Art. 88, punctul 1. din titlul II din Legea 187/2012 )
Art. 6
(1)Pentru efectuarea săpăturilor impuse de cercetările arheologice se foloseşte şi personal necalificat, angajat prin convenţie încheiată între instituţia angajatoare şi lucrători, în condiţiile prezentei ordonanţe.
(2)Convenţiile prevăzute la alin. (1) se pot încheia pentru o durată de cel mult 180 de zile, pentru desfăşurarea unor activităţi sezoniere cu program de lucru prelungit; condiţiile şi metodologia încheierii acestor convenţii se stabilesc prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe.
(3)Instituţiile organizatoare pot folosi şi alţi specialişti pentru efectuarea de cercetări, studii sau alte lucrări, care îşi vor desfăşura activitatea pe bază de contract încheiat în condiţiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare; contractul conţine clauze cu privire la termenul de predare a raportului de cercetare, precum şi cu privire la cesionarea dreptului de autor asupra rezultatelor ştiinţifice ale cercetării, studiului sau lucrării efectuate.
(4)Contravaloarea serviciilor şi activităţilor prestate potrivit alin. (1) şi (3) se stabileşte prin negociere directă între părţi; pentru aceasta se calculează impozitul şi contribuţia la asigurările de sănătate, potrivit legii.
(5)În vederea emiterii certificatului prevăzut la art. 5 alin. (5), pentru siturile aflate în zone de interes arheologic prioritar, siturile clasate în grupa A din Lista monumentelor istorice şi pentru toate investiţiile, cu excepţia locuinţelor particulare aflate în alte zone, rapoartele de cercetare se trimit spre aprobare Comisiei Naţionale de Arheologie.
(6)Certificatele de descărcare de sarcină arheologică emise în lipsa aprobării Comisiei Naţionale de Arheologie sunt nule de drept.
Art. 7
În cazul lucrărilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. e), persoanele fizice sau juridice, de drept public ori privat, precum şi ordonatorii principali de credite ai autorităţilor şi instituţiilor publice au obligaţia să finanţeze:
a)stabilirea, prin studiul de fezabilitate al investiţiei şi prin proiectul tehnic, a măsurilor ce urmează să fie detaliate şi a necesarului de fonduri pentru cercetarea preventivă sau supravegherea arheologică, după caz, şi protejarea patrimoniului arheologic sau, după caz, descărcarea de sarcină arheologică a zonei afectate de lucrări şi aplicarea acestor măsuri;
b)activitatea de supraveghere arheologică, pe întreaga durată a lucrărilor, având drept scop protejarea patrimoniului arheologic şi a descoperirilor arheologice întâmplătoare;
c)orice modificări ale proiectului, necesare pentru protejarea descoperirilor arheologice.
Art. 8
(1)Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi oficiile din subordinea sa au obligaţia să includă zonele de patrimoniu arheologic reperat, pe baza Repertoriului arheologic naţional, în planurile cadastrale şi în hărţile topografice; lista cuprinzând aceste zone se preia de la serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.
(2)Zonele cu patrimoniu arheologic reperat, înregistrate în Repertoriul arheologic naţional, se includ în cadastrul de specialitate al zonelor protejate naturale şi construite.
(3)Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi oficiile din subordinea sa au obligaţia să furnizeze la cerere, cu titlu gratuit, pe orice tip de suport, documentele necesare Ministerului Culturii şi Cultelor şi serviciilor sale deconcentrate, pentru realizarea Listei monumentelor istorice şi a Repertoriului arheologic naţional.
Art. 9
(1)Proprietarii şi titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra terenurilor în care se află situri arheologice şi celor pe care au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic reperat au obligaţia de a permite accesul personalului autorizat, în condiţiile prezentei ordonanţe, în vederea cercetării şi protejării patrimoniului arheologic, precum şi asigurării măsurilor de protecţie şi pază a bunurilor de patrimoniu.
(2)Proprietarii sau arendaşii de terenuri, persoane fizice sau juridice de drept privat, sunt îndreptăţiţi la plata unor despăgubiri pentru veniturile agricole nerealizate pe terenurile care fac obiectul săpăturilor arheologice pentru perioada în care se desfăşoară acestea, în cuantumurile şi în condiţiile stabilite prin metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului.
(3)Despăgubirea pentru venitul agricol nerealizat se plăteşte persoanei îndreptăţite de către finanţatorul săpăturii arheologice, în termen de 60 de zile de la data începerii cercetării.
(4)Aducerea terenului la condiţia sa iniţială revine finanţatorului cercetării arheologice.
Art. 10
Bunurile mobile rezultate în urma descoperirilor arheologice întâmplătoare vor fi predate de către descoperitor, în termen de maximum 72 de ore, serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.
Art. 11
Proprietarii terenurilor sunt scutiţi de plata impozitului pe terenul agricol pentru suprafeţele afectate de cercetările arheologice, pe întreaga durată a efectuării acestora.
CAPITOLUL III: Instituţii şi organisme de specialitate cu atribuţii în domeniul protejării patrimoniului arheologic
Art. 12
În domeniul protejării patrimoniului arheologic Ministerul Culturii şi Cultelor îndeplineşte, direct sau prin instituţiile sale subordonate, următoarele atribuţii:
a)asigură aplicarea strategiei naţionale, elaborarea normelor şi metodologiilor specifice şi urmăreşte respectarea prevederilor legale din domeniu;
b)asigură îndeplinirea angajamentelor referitoare la protecţia patrimoniului arheologic la care România este parte, asumate prin convenţiile internaţionale referitoare la protecţia patrimoniului arheologic la care România este parte;
c)reprezintă statul în relaţia cu proprietarii imobilelor, terenurilor sau ai construcţiilor din zonele cu patrimoniu arheologic şi din zonele în care se evidenţiază descoperiri arheologice;
d)eliberează autorizaţia de săpătură arheologică sistematică, prin compartimentul său de specialitate, în urma consultării Comisiei Naţionale de Arheologie;
e)eliberează autorizaţiile de diagnostic, săpătură arheologică preventivă şi supraveghere arheologică, prin compartimentul său de specialitate, în condiţiile prezentei ordonanţe;
f)actualizează standardele şi procedurile arheologice şi urmăreşte respectarea acestora şi a Regulamentului săpăturilor arheologice din România;
g)instituie, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, modelele ştampilelor, ale cererilor de autorizaţie, ale autorizaţiilor, certificatelor, avizelor şi fişelor tehnice necesare cercetării arheologice;
h)elaborează metodologia de planificare, executare şi control privind săpăturile preventive, care se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
i)elaborează metodologia de selectare a proiectelor arheologice în vederea finanţării;
j)stabileşte un sistem de norme, pe baza căruia se realizează devizele estimative şi un model de contract pentru fiecare tip de cercetare arheologică, ce se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
k)administrează baza de date care alcătuieşte Repertoriul arheologic naţional;
l)administrează baza de date cuprinzând Registrul arheologilor şi asigură actualizarea acestuia;
m)finanţează sau cofinanţează, împreună cu autorităţile şi instituţiile publice, cu persoanele fizice ori juridice de drept privat interesate, cercetarea patrimoniului arheologic, conform strategiei proprii în acest domeniu;
n)asigură editarea şi publicarea anuală de către Comisia Naţională de Arheologie a Cronicii cercetărilor arheologice, precum şi a altor publicaţii de specialitate;
o)organizează şi finanţează anual sesiunea naţională de rapoarte arheologice.
Art. 13
Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor îndeplinesc, în domeniul protejării patrimoniului arheologic, următoarele atribuţii:
a)urmăresc respectarea autorizaţiei de săpătură arheologică, a Regulamentului săpăturilor arheologice şi a standardelor şi procedurilor arheologice în unitatea administrativ-teritorială de competenţă;
b)avizează, pe baza referatelor de specialitate, lucrările ce urmează să fie efectuate în zonele cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător;
c)asigură supravegherea de specialitate a lucrărilor la care au fost consemnate descoperiri arheologice întâmplătoare, declanşând, după caz, procedurile de clasare prevăzute de lege;
d)emit Certificatul de descărcare de sarcină arheologică, conform prevederilor prezentei ordonanţe;
e)anunţă poliţia şi jandarmeria cu privire la fiecare descoperire întâmplătoare, aşa cum este ea definită în prezenta ordonanţă, în vederea organizării pazei şi/sau a supravegherii zonei respective.
Art. 14
(1)Comisia Naţională de Arheologie funcţionează ca organism ştiinţific de specialitate, fără personalitate juridică, cu rol consultativ în domeniul patrimoniului arheologic, pe lângă Ministerul Culturii şi Cultelor.
(2)Comisia Naţională de Arheologie este formată din specialişti în domeniu, care îşi desfăşoară activitatea în institutele de profil arheologic, muzee, precum şi în alte instituţii.
(3)Comisia Naţională de Arheologie propune aprobarea, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, a programelor naţionale de cercetare, a metodologiilor, a normativelor şi a reglementărilor tehnico-ştiinţifice din domeniul cercetării arheologice.
(4)Comisia Naţională de Arheologie are 21 de membri şi funcţionează în conformitate cu regulamentul său de organizare şi funcţionare, aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(5)Funcţionarea Comisiei Naţionale de Arheologie este asigurată de Ministerul Culturii şi Cultelor.
(6)Secretarul Comisiei Naţionale de Arheologie este numit prin ordin al ministrului culturii şi cultelor din cadrul compartimentului de specialitate din structura Ministerului Culturii şi Cultelor.
Art. 15
(1)Componenţa nominală a Comisiei Naţionale de Arheologie este aprobată prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, dintre specialiştii în domeniu, propuşi în conformitate cu prevederile prezentului articol.
(2)Membrii Comisiei Naţionale de Arheologie au un mandat de 2 ani, care poate fi reînnoit consecutiv o singură dată, şi sunt propuşi conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului culturii şi patrimoniului naţional, de către:
a)Comisia Naţională de Arheologie;
b)Academia Română, prin institutele sale de specialitate;
c)facultăţile şi institutele de cercetare de specialitate din domeniul învăţământului;
d)Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional;
e)muzeele şi asociaţiile profesionale în domeniu, conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului culturii şi patrimoniului naţional.
(la data 15-Feb-2011 Art. 15, alin. (2) din capitolul III modificat de Art. IV, punctul 1. din Ordonanta urgenta 12/2011 )
(3)Preşedintele Comisiei Naţionale de Arheologie este numit prin ordin al ministrului culturii şi patrimoniului naţional pentru un mandat de 2 ani.
(la data 15-Feb-2011 Art. 15, alin. (3) din capitolul III modificat de Art. IV, punctul 1. din Ordonanta urgenta 12/2011 )
(4)Ministrul culturii şi cultelor aprobă prin ordin propunerea Comisiei Naţionale de Arheologie cu privire la preşedintele acesteia sau o poate respinge, motivat, o singură dată. Dacă prin votul a două treimi din numărul membrilor săi Comisia Naţională de Arheologie îşi menţine propunerea iniţială, ministrul culturii şi cultelor are obligaţia să o aprobe prin ordin. Dacă nu sunt întrunite cele două treimi, ministrul culturii şi cultelor solicită Comisiei Naţionale de Arheologie o nouă propunere.
Art. 16
Comisia Naţională de Arheologie are următoarele atribuţii:
a)elaborează strategia naţională în domeniul cercetării arheologice;
b)propune avizarea planului anual al cercetărilor arheologice sistematice din România;
c)propune avizarea proiectelor de cercetare arheologică;
d)propune avizarea normelor şi metodologiilor din domeniul cercetării arheologice;
e)elaborează metodologia de atestare a instituţiilor care au dreptul de a efectua cercetări arheologice, în vederea evitării oricărui conflict de interese;
f)elaborează şi actualizează Regulamentul săpăturilor arheologice;
g)analizează solicitările cu privire la eliberarea autorizaţiilor de săpături arheologice sistematice, indiferent de sursa lor de finanţare;
h)elaborează metodologia de clasare a siturilor arheologice în Lista monumentelor istorice, care se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
i)propune clasarea siturilor arheologice;
j)stabileşte criteriile şi avizează atestarea specialiştilor şi experţilor din domeniul cercetării arheologice, înscrişi în Registrul arheologilor;
k)propune avizarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, care cuprind situri arheologice clasate în categoria A a Listei monumentelor istorice sau zone cu patrimoniu arheologic reperat;
l)propune avizarea studiilor de fundamentare pentru definirea, instituirea şi delimitarea zonelor protejate care cuprind patrimoniul arheologic;
m)formulează priorităţile cercetării arheologice în vederea alocării sumelor necesare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor, conform criteriilor stabilite prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
n)propune Ministerului Culturii şi Cultelor sau autorităţilor administraţiei publice locale achiziţionarea de terenuri cu bunuri de patrimoniu arheologic;
o)analizează contestaţiile din domeniul său de competenţă;
p)propune avizarea programelor de pregătire a specialiştilor şi a planurilor de specializare în domeniul cercetării arheologice;
r)reprezintă România în cadrul organismelor internaţionale de specialitate similare;
s)propune avizarea proiectelor cercetărilor arheologice efectuate de misiunile arheologice române pe teritoriul altor state, precum şi protocoalele de colaborare cu parteneri străini privind cercetări arheologice din România;
ş)propune actualizarea Listei cuprinzând siturile arheologice de interes prioritar;
t)îndeplineşte şi alte atribuţii din domeniu, în condiţiile legii.
Art. 17
(1)Repertoriul arheologic naţional este administrat de Ministerul Culturii şi Cultelor, potrivit regulamentului aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(2)Institutul Naţional al Patrimoniului asigură administrarea bazelor de date privind inventarierea informatizată a patrimoniului arheologic, prin Repertoriul arheologic naţional.
(la data 15-Feb-2011 Art. 17, alin. (2) din capitolul III modificat de Art. IV, punctul 2. din Ordonanta urgenta 12/2011 )
(3)Toate drepturile asupra datelor privind patrimoniul arheologic aparţin de drept Ministerului Culturii şi Cultelor, care reglementează modul lor de utilizare.
(4)Repertoriul arheologic naţional cuprinde date ştiinţifice, cartografice, topografice, imagini, planuri, precum şi orice alte informaţii privitoare la:
a)zonele cu potenţial arheologic cunoscut şi cercetat, zonele cu potenţial arheologic cunoscut şi necercetat, precum şi zonele al căror potenţial arheologic devine cunoscut întâmplător sau ca urmare a cercetărilor arheologice preventive;
b)monumentele, ansamblurile şi siturile istorice în care s-au efectuat sau sunt în curs de desfăşurare cercetări arheologice;
c)informaţii ştiinţifice privind bunurile mobile descoperite în zonele sau la monumentele istorice prevăzute la lit. a) şi b);
d)situri arheologice distruse sau dispărute.
Art. 18
Monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice clasate în Lista monumentelor istorice, în grupa A sau B, se înscriu şi în Repertoriul arheologic naţional.
CAPITOLUL IV: Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul patrimoniului arheologic
Art. 19
În vederea protejării patrimoniului arheologic şi a respectării prevederilor legale în acest domeniu autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii:
a)cooperează cu organismele şi instituţiile publice cu responsabilităţi în domeniul protejării patrimoniului arheologic pentru punerea în aplicare şi respectarea măsurilor şi deciziilor acestora;
b)asigură protejarea patrimoniului arheologic rezultat ca urmare a cercetărilor arheologice sistematice sau preventive şi a descoperirilor arheologice întâmplătoare, aflate în domeniul public ori privat al unităţilor administrativ-teritoriale respective, alocând resurse financiare în acest scop;
c)pot colabora cu persoane fizice sau juridice de drept public ori privat pentru finanţarea cercetării şi punerea în valoare a descoperirilor arheologice;
d)finanţează cercetarea arheologică în vederea descărcării de sarcină arheologică a terenurilor pe care se efectuează lucrări publice pentru care sunt ordonatori principali de credite, prevăzând distinct sumele necesare în acest scop, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe;
e)cuprind în programele de dezvoltare economico-socială şi urbanistică, respectiv de amenajare a teritoriului, obiective specifice privind protejarea patrimoniului arheologic;
f)aprobă documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, în conformitate cu avizele de specialitate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, şi elaborează sau modifică astfel de documentaţii în scopul stabilirii de măsuri de protejare a patrimoniului arheologic evidenţiat întâmplător ori ca urmare a cercetărilor arheologice preventive, potrivit legii;
g)eliberează autorizaţia de construire şi desfiinţare numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru lucrări în zone cu patrimoniu arheologic cunoscut şi cercetat, descoperit întâmplător sau de interes arheologic prioritar;
h)colaborează cu serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, transmiţând acestora informaţii actualizate cu privire la cererile de autorizare de construire în zonele de patrimoniu arheologic reperat;
i)precizează în certificatul de urbanism regimul imobilelor aflate în zone cu patrimoniu arheologic reperat;
j)iau măsurile administrative corespunzătoare şi notifică proprietarilor şi titularilor de drepturi reale asupra imobilelor obligaţiile ce le revin pentru prevenirea degradării descoperirilor arheologice întâmplătoare.
Art. 20
În domeniul protejării patrimoniului arheologic aflat în teritoriul său administrativ de competenţă, primarul are următoarele atribuţii specifice:
a)dispune suspendarea autorizaţiei de construire şi oprirea oricăror lucrări de construire sau de desfiinţare de construcţii, în situaţia descoperirii de vestigii arheologice ori de alte bunuri pentru care s-a declanşat procedura de clasare, anunţă în cel mai scurt timp serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor şi organizează paza descoperirilor arheologice întâmplătoare;
b)eliberează autorizaţia de construire sau de desfiinţare, numai pe baza şi în conformitate cu prevederile avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru lucrările din zonele cu patrimoniu arheologic reperat, precum şi pentru lucrările din zonele cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător;
c)asigură paza şi protecţia descoperirilor arheologice aflate în proprietate publică, apărute ca urmare a cercetărilor sistematice sau preventive, semnalând de urgenţă serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor orice nerespectare a legii.
CAPITOLUL V: Zone de interes arheologic prioritar
Art. 21
(1)Dezvoltarea durabilă a zonelor de interes arheologic prioritar este obiectiv de interes naţional; protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului arheologic din aceste zone sunt, în condiţiile legii, cauză de utilitate publică.
(2)Finanţarea cercetării arheologice, a conservării, restaurării şi punerii în valoare a siturilor din zonele de interes arheologic prioritar se face de la bugetul de stat prin bugetul alocat Ministerului Culturii şi Cultelor.
(3)Cheltuielile necesare în vederea elaborării planurilor de management, a cercetărilor arheologice, conservării, restaurării şi punerii în valoare a siturilor din zonele de interes arheologic prioritar se pot asigura, prin cofinanţare, în condiţiile legii, din bugetele autorităţilor administraţiei publice locale pe al căror teritoriu se află aceste situri.
Art. 22
(1)Autorităţile administraţiei publice locale pe al căror teritoriu se găsesc zone de interes arheologic prioritar au obligaţia de a prevedea măsuri administrative şi tehnice pentru protejarea patrimoniului arheologic şi punerea sa în valoare prin integrarea acestuia în planurile de dezvoltare economică, socială şi teritorială a localităţilor.
(2)Autorităţile prevăzute la alin. (1) au obligaţia să prevadă în bugetele proprii fondurile necesare pentru:
a)elaborarea şi, după caz, modificarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, în vederea protejării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic;
b)elaborarea reglementărilor speciale de protecţie în zonă;
c)marcarea limitelor zonei de interes arheologic prioritar şi informarea publicului cu privire la regimul special de protecţie a zonei.
(3)Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin şi pentru elaborarea documentaţiilor prevăzute la alin. (2) autorităţile administraţiei publice locale pot beneficia de transferuri cu destinaţie specială din bugetul de stat, în condiţiile legii, precum şi de cofinanţare de la bugetul ministerelor implicate.
(4)Avizarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului pentru zonele de interes arheologic prioritar se face de către Ministerul Culturii şi Cultelor.
Art. 23
(1)Proprietarii şi titularii dreptului de administrare şi ai altor drepturi reale asupra imobilelor din siturile arheologice din zonele de interes arheologic prioritar au obligaţia de a permite accesul personalului autorizat de Ministerul Culturii şi Cultelor în vederea cercetării arheologice şi protejării patrimoniului arheologic şi de a asigura măsurile de protecţie şi pază a bunurilor de patrimoniu arheologic, conform legii.
(2)Ca urmare a protecţiei speciale a siturilor arheologice înscrise în Repertoriul arheologic naţional, în condiţiile prevăzute la art. 22, proprietarii sau arendaşii, persoane fizice ori juridice de drept privat, sunt îndreptăţiţi la plata unor despăgubiri pentru veniturile agricole nerealizate pe terenurile care fac obiectul săpăturilor arheologice pentru perioada în care se desfăşoară acestea, în cuantumurile şi în condiţiile stabilite prin metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului.
(3)Despăgubirea pentru venitul agricol nerealizat se plăteşte persoanei îndreptăţite de către finanţatorul săpăturii arheologice, în termen de 60 de zile de la data începerii cercetării arheologice.
CAPITOLUL VI: Infracţiuni şi contravenţii
Art. 24
Încălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe atrage, după caz, răspunderea civilă, administrativă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală.
Art. 25
Efectuarea oricăror lucrări care pot afecta siturile arheologice, în absenţa certificatului de descărcare de sarcină arheologică, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(la data 01-Feb-2014 Art. 25 din capitolul VI modificat de Art. 88, punctul 2. din titlul II din Legea 187/2012 )
Art. 26
Accesul cu detectoare de metale sau utilizarea lor în zonele cu patrimoniu arheologic, fără autorizarea prealabilă prevăzută la art. 5 alin. (13), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(la data 01-Feb-2014 Art. 26 din capitolul VI modificat de Art. 88, punctul 3. din titlul II din Legea 187/2012 )
Art. 27
(1)Vânzarea sau oferirea spre vânzare a detectoarelor de metale fără autorizaţia prevăzută la art. 5 alin. (10) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2)Detectoarele oferite spre vânzare în condiţiile alin. (1) se confiscă.
(la data 01-Feb-2014 Art. 27 din capitolul VI modificat de Art. 88, punctul 4. din titlul II din Legea 187/2012 )
Art. 28
(1)Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:
a)desfăşurarea, fără autorizaţia emisă în condiţiile prezentei ordonanţe, de cercetări arheologice, precum şi a oricăror alte activităţi care afectează integritatea sau pun în pericol conservarea patrimoniului arheologic, cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei;
b)neanunţarea descoperirilor arheologice prevăzute la art. 4 alin. (2), de către titularul autorizaţiei de cercetare, cu amendă de la 2.500 lei la 10.000 lei;
c)neanunţarea de către persoanele prevăzute la art. 4 alin. (4), în termenul stabilit de prezenta ordonanţă, a descoperirilor arheologice întâmplătoare, cu amendă de la 2.000 lei la 50.000 lei şi confiscarea bunurilor descoperite;
c1)nesoluţionarea în termenul prevăzut la art. 5 alin. (18) a cererii privind eliberarea certificatului de descărcare de sarcină, dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât să constituie, potrivit legii penale, infracţiune, cu amendă de la 2.500 lei la 10.000 lei;
(la data 01-Feb-2014 Art. 28, alin. (1), litera C. din capitolul VI completat de Art. 88, punctul 5. din titlul II din Legea 187/2012 )
d)încălcarea prevederilor art. 7 lit. a) şi b), cu amendă de la 25.000 lei la 75.000 lei;
e)nerespectarea avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau emiterea autorizaţiei de construire în absenţa acestui aviz pentru lucrările de construire sau de desfiinţare din zonele cu patrimoniu arheologic reperat, cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei;
f)neîndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 13 lit. a) şi c), cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei;
g)deţinerea de detectoare de metale, fără autorizaţia prevăzută la art. 5 alin. (10), cu amendă de la 25.000 lei la 75.000 lei şi confiscarea detectoarelor;
h)deţinerea de detectoare de metale, fără avizul prevăzut la art. 5 alin. (12), cu amendă de la 25.000 lei la 75.000 lei şi confiscarea detectoarelor;
i)încălcarea prevederilor art. 9 alin. (1) şi ale art. 23 alin. (1), cu amendă de la 5.000 lei la 25.000 lei.
(2)Cuantumul amenzilor prevăzute la alin. (1) se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
Art. 29
(1)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac, după caz, de către:
a)specialiştii serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor;
b)împuterniciţii Ministerului Culturii şi Cultelor;
c)inspectorii teritoriali ai Inspectoratului de Stat în Construcţii;
d)organele de poliţie, care au şi obligaţia de a da curs oricăror solicitări în exercitarea atribuţiilor personalului prevăzut la lit. a)-c).
(2)Contravenţiile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a), b) şi i) se constată, iar sancţiunea se aplică de către specialiştii serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, de către primar, respectiv de primarul general al municipiului Bucureşti, sau de preşedintele consiliului judeţean, precum şi de către împuterniciţii acestora.
(3)Contravenţia prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c1) se constată, iar sancţiunea se aplică de către specialiştii serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, de către împuterniciţii Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, de către organele de poliţie, de către primar, respectiv de primarul general al municipiului Bucureşti, sau de preşedintele consiliului judeţean, precum şi de către împuterniciţii acestora.
(la data 01-Feb-2014 Art. 29, alin. (2) din capitolul VI completat de Art. 88, punctul 6. din titlul II din Legea 187/2012 )
Art. 30
Contravenţiilor prevăzute la art. 28 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 28 şi 29.
(la data 01-Feb-2014 Art. 31 din capitolul VI abrogat de Art. 88, punctul 7. din titlul II din Legea 187/2012 )
Art. 32
(1)Neanunţarea descoperirilor arheologice prilejuite de lucrările de construire ori de desfiinţare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2)Fapta prevăzută la alin. (1), săvârşită din culpă, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
(la data 01-Feb-2014 Art. 32 din capitolul VI modificat de Art. 88, punctul 8. din titlul II din Legea 187/2012 )
-****-
NOTĂ:
1.Reproducem mai jos prevederile art. II şi III din Legea nr. 258/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, care nu sunt încorporate în textul republicat al Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000:
"Art. II
Pentru aplicarea principiului conservării integrate a patrimoniului arheologic şi pentru integrarea în politicile naţionale şi locale de protejare a mediului, Ministerul Culturii şi Cultelor elaborează, împreună cu Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Metodologia aprobării cercetărilor arheologice din zonele naturale protejate şi parcurile naţionale şi naturale, care se aprobă prin ordin comun al celor trei miniştri şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. III
Prima listă cuprinzând zonele de interes arheologic prioritar va fi elaborată în cel mult 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi."
_______
*) Republicată în temeiul art. IV din Legea nr. 258/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 12 iulie 2006, dându-se textelor o nouă numerotare.
Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 378/2001, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 aprilie 2005.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 951 din data de 24 noiembrie 2006

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu